Indiferent de loc, educație , cultură , epocă sau țară , conflictul între generații a existat dintotdeauna. Acest conflict reprezintă fisura ce apare, la un moment dat , între generații. Ea reprezintă problema acută și actuală a societății.
In zilele noastre, aceste conflicte pornesc cel mai adesea de la adolescenții/ținerii care se simț neînțeleși și dezorientați, iar părinții nu pot face nimic în acest sens, deoarece nu înțeleg cauza.Adolescenții dispun de o libertate prost înțeleasă cu ajutorul căreia își pot da viața peste cap.
Acest război al generațiilor este alcătuit din două tabere: prima este generația adolescentină , tinerii dornici de a fi independenți și cea de-a doua este generația alcătuită din părinți, bunici, profesori care nu înțeleg motivele de ” revolt ” .Uneori generația mai sus menționată, din prea multă dragoste și grijă are tendința de a-și ” sufoca ” și de a-i proteja excesiv, lucru care nu le este deloc pe plac , deoarece ei se vor independenți.
De câte ori nu am auzit părinții spunând despre copiii lor că sunt iresponsabili și superficiali? Dar în aceeași măsură și tinerii au nemulțumirile lor , percep orice sfat, orice indicație ca pe o poruncă ce trebuie executată și nu ca pe o lecție din care să tragă concluzii benefice pentru viitorul lor.
Greșeala pe care o fac frecvent cele două ” tabere ” este aceea că nimeni nu reușește să găsească o cale amiabilă spre înțelegere.
Părinții sunt cei care ar trebui să dea dovadă de calmitate, iar adolescenții sunt cei care ar trebui să dea dovadă de înțelegere. Problema este că părinții sunt deseori obosiți și preocupați de grija ” zilei de mâine ” , iar adolescenții sunt adolescenți și nu dețin arta autocontrolului.
Acest fapt are o concluzie nefericită : situația dintre părinte și copil rămâne tensionată ( în cel mai bun caz ), dar sunt și cazuri în care părinții își lasă copiii de capul lor să decidă să facă ce vor.
O bună soluție pentru a preveni aceste conflicte este comunicarea. O comunicare bine stabilită între cele două tabere ar conduce spre soluționarea tuturor divergențelor , astfel încât părinții nu vor fi luați prin surprindere de deciziile copiilor.
Dacă între părinte și copil nu există o comunicare bazată pe sinceritate, copilul o să caute înțelegerea în altă pare. Un alt motiv de conflict este dorința de independență , iar aici cei care greșesc sunt părinții, deoarece nu le acordă această libertate, din cauza fricii, însă trebuie creată iluzia de libertate, căci în tot acest timp adolescentul va fi supravegheat.
Odată cu pubertatea și cu conturarea personalității, adolescentul își face iluzii false și este foarte credul. Acesta trebuie ajutat, susținut și înțeles, pentru asta sunt părinții de care nu ar trebuii să se ferească în nici o privință deoarece, aceștia le vor doar binele.

ggeee

Similar Posts:

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.