Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană!

“Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană!”

N-am fost niciodată un fan al filmelor românești. Asta pentru că am crezut dintotdeauna, că actorii îți lasă impresia aceea de  “a fi puși să joace un rol”  și prin urmare acționează ca niște roboți. Insă, cu toate acestea , filmul prezentat sub regia lui Nae Carnefil , intitulat “Filantropica” m-a făcut să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă atunci când vine vorba de expunerea unui subiect realizat cu ajutorul unor actori români.

Pe lângă faptul că  actorii principali își intră foarte bine în rol , scenele sunt foarte bine conturate și cu ajutorul personajelor ce poartă un rol secundar și care ajută la formarea unei imagini clare a subiectului propus.

Scenariul este unul foarte inteligent, plin de imaginație și dibăcie, cu replici savuroase și personaje care probabil, reușesc,  cele mai bune roluri ale acestora. Pavel Puiuţ (interpretat excepţional de Gheorghe Dinică) îşi foloseşte multiplele talente pentru a profita de naivitatea oamenilor în folosul său personal. . Profesorul Ovidiu Gorea (interpretat expresiv de Mircea Diaconu), devine treptat omul lui Puiuț , pe care îl folosește inițial pentru un experiment care se anunță a fi ulterior de mare succes. Printre personajele cele mai pitorești se numară și Baronul, un îmbogățit pe căi mai mult decât îndoielnice, dar care este atât de des întâlnit în cotidian si care este interpretat de unul dintre cei mai mari directori de imagine ai televiziunii Constantin Chelba.

Filmul „ Filantropica” se anunță  așadar a fi o capodoperă a filmelor românești , și se înscrie in topul filmelor mele preferate.

Cel mai important aspect, care nu trebuie trecut cu vederea este de altfel scopul acestui film. Poate că nu toate cazurile în care observi un om pe stradă care cerșește se înscriu în această temă, dar sunt mai mult decât sigur că o bună parte a celor ce practică această metodă , ascund , dincolo de toate , ceva la care , poate nu ne-am gândit niciodată – și anume o  reală manipulare în masă. , sau altfel spus   “ o  rețea a cerșetoriei organizate”.

Această manipulare insă iși are rădăcinile ei , și apelează întâi de toate la cea mai sensibilă coardă pe care o poate avea o persoană – sentimentul de milă și compasiune. Manipularea există de când lumea, iar în pofida aparențelor, omul nu s-a schimbat prea mult și continuă sa vibreze la emoție. 

De cele mai multe ori manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca milă, simpatie sau compasiune. Oamenii care se ghidează în funcție de conștiință și cărora le pasă nu suportă să vadă pe nimeni suferind și manipulatorului îi este ușor să se folosescă de simpatie pentru a obține cooperare.

Manipulatorii de profesie sau de conjunctură știu foarte bine ce fac. Deși suntem des manipulați, reacționăm cum trebuie, așa cum acea persoană are interesul.

E un kit minim de supraviețuire într-o lume care devine din ce in ce mai periculoasă, și care, dacă nu suntem foarte atenți, ne-ar putea înghiți cu totul.

Tehnici de manipulare – Sursa : Google.ro

Comments

comments

Catalin

Leave a Reply