Scrisoare sinceră către o prietenă falsă

Hei, draga mea prietenă, m-am hotărât să îți scriu această scrisoare, pe care dacă vreodată vei ajunge să o citești poate îți vei da seama că despre tine este vorba.

Chiar îmi ești prietenă? Sau mai bine zis, mi-ai fost vreodată prietenă în adevăratul sens al cuvântului? Știi măcar ce înseamnă prietenia? În ultimul timp anumite fapte și acțiuni ale tale demonstrează că ai o idee vagă despre acest cuvânt. De fapt da, îmi ești prietenă, o prietenă mai specială chiar, adică falsă. Sper să nu mai am niciodată parte de o astfel de prietenie.

Ești o persoană rece, indiferentă la tot ceea ce se întâmplă în jurul tău. Atâta timp cât nu te afectează cu nimic, nu ai nici o treabă. Chiar și atunci când ești conștientă că poți ajuta, că poți da o mână de ajutor astfel încât să-i faci cuiva un bine, ceva nu te lasă. Îți spun eu ce..inima de piatră.

Ești o persoană egoistă, și e greu să-mi fi prietenă cu adevărat din moment ce te gândești doar la tine și la cum să tragi foloase de pe urma mea. Știi, eu nu am nevoie de astfel de persoane, nu am nevoie să mă cauți doar atunci când te pot ajuta cu ceva, n-am nevoie să îți amintești de mine doar atunci când treci printr-o pasă proastă și mai presus de toate, n-am nevoie să mă simt în plus..

Știi ce e ciudat? Că m-ai făcut să mă simt în plus chiar și atunci când eram doar noi, pentru că vorbeai atât de mult despre tine, despre viața ta minunată, încât eu nu mai apucam să rostesc nici un cuvânt. Și câteodată crede-mă că simțeam nevoia să plec, mă simțeam de parcă aș fi fost o statuie căreia îi vorbeai fără încetare. Te pricepi atât de bine la transformarea unui dialog în monolog…

N-am nevoie să te prefaci că te interesează viața mea.. Măcar dacă ai știi să te prefaci, dar nici de asta nu ești în stare. Ești atât de varză la capitolul ăsta încât imediat îmi dau seama cât de dezinteresată ești de tot ceea ce mă privește.

N-am nevoie să-mi spulberi visele și să mă faci să mă îndoiesc de puterile mele.. Chiar crezi că dacă de fiecare dată încerci să mă descurajezi spunându-mi că nu pot realiza ceea ce doresc, eu chiar am să iau în considerare ceea ce zici? Din păcate pentru tine, încercările tale sunt în zadar. Ți-am demonstrat că de fiecare dată când mi-am fixat un anumit scop, fie el și greu de atins, am reușit, cu toate că tu te băteai cu pumnii în piept că n-am să pot.

N-am nevoie să te prefaci că îți pasă de mine, din moment ce de fiecare dată când am parte de bucurii, se vede pe fața ta cât poți fi de invidioasă, iar atunci când trec prin clipe grele, văd un mic surâs în colțul gurii în timp ce spui “îmi pare rău”.

N-am nevoie să mă vorbești de rău altora. Nimeni nu mi-a spus că faci asta, dar presupun că o faci din moment ce vorbești de rău de alte persoane în timp ce ești cu mine, iar când ești în preajma lor te dai drept cea mai bună prietenă.. N-ai idee cât poți fi de falsă.. Poate nu ai să realizezi niciodată asta, sau poate că atunci când îți vei da seama, nu vei vrea să accepți.

N-am nevoie să găsești probleme la fiecare soluție. N-am nevoie să îmi induci negativismul și pesimismul tău la fiecare portiță de scăpare. N-am nevoie de invidia ce zace în tine. Totuși, asta mă face să realizez că de cele mai multe ori gândul că pot fi mai bună decât tine și că pot atinge obiectivele propuse, te macină pe dinăuntru. Ceea ce normal ar trebui să te bucure, pe tine te supără. Asta denotă faptul că nu îmi ești prietenă cu adevărat.

Dar știi, sunt conștientă de faptul că, eu am cea mai mare parte din vină, pentru că am fost atât de naivă încât am crezut că mi-ai putea fi prietenă. Am fost atât de naivă încât am crezut că ești o persoană bună, în ciuda părerilor negative care ajungeau atât de des la urechile mele. Am fost atât de naivă încât am văzut în tine ceea ce tu nici măcar n-aveai. Dar, mă bucur că m-am trezit la realitate în cele din urmă, și o dată cu trezirea mea la realitate, îngrop amintirile cu tine, și de azi îmi vei fi doar o simplă cunoștință :).

Comments

comments

Catalin

Leave a Reply