Câteodată dragostea pierdută este o binecuvântare

Câteodată iubirea pierdută este o lecție.

Ne dăm seama cine suntem cu adevărat sau de cine ne-am îndepărtat. Realizăm tiparele, obiceiurile pe care le-am făcut. Ne dăm seama cât de departe ne-am rătăcit de la adevărurile pe care le-am construit în viața noastră sau de oamenii pe care i-am respins.

Ne dăm seama că, fiind cu o anumită persoană, am pierdut din vedere obiectivele noastre, planurile noastre și scopul nostru. Ne dăm seama că, chiar dacă am iubit pe cineva cu toată ființa noastră, iubirea acesteia ne-a rănit mai degrabă decât ne-a ajutat.

Și oricât de mult ne pasă, oricât de multă energie am pus într-o relație, oricât de mult timp și inimă am investit, uneori este sănătoasă și necesară plecarea.

Uneori iubirea pierdută este o vindecare.

Ne găsim rătăciți în urma destrămărilor noastre. Ne găsim falși, instabili, confuzi. Ne trezim că picioarele noastre nu mai știu unde să călătorească sau că inimile noastre par să nu se sincronizeze.

Ne dăm seama că nu știm cine suntem cu adevărat, fără o anumită persoană lângă noi. Dar, apoi, vedem că viețile noastre se schimbă în moduri frumoase și puternice. Aflăm că ceea ce ne-a rănit, nu ne-a distrus. Și învățăm zi de zi, bucată cu bucătă, să ne adunăm din nou sufletele.

Câteodată iubirea pierdută este un memento. Despre cine suntem.

Despre impertinența acestei lumi și cum putem continua pentru totdeauna să mergem înainte, în ciuda a ceea ce a fost distrus în trecut. Din posibilitatea ca noi să fim altcineva, să fim cu altcineva, să începem să găsim ceva mult mai frumos decât era.

Uneori iubirea pierdută este o binecuvântare.

În ciuda durerii din piept, în ciuda modului în care destinele noastre s-au despărțit, în ciuda a tot ceea ce credeam că vom avea pentru totdeauna, am învățat că mai sunt multe de așteptat, multe buze de sărutat și o abundență de noi începuturi cu persoane care ne vor prețui, mai degrabă decât să ne părăsească.

Câteodată dragostea pierdută ne distruge, dar nu permanent. De fiecare dată când suntem răniți, ne reconstruim.

Udine, Italy

Comments

comments

Elena Claudia

Leave a Reply