Cum arată și cum se poartă un om manierat

Să fim exigenți cu noi înșine

Poți să placi persoanelor pe care le întâlnești, să ai succes după succes, să uluiești lumea cu inteligența ta, dar toate aceste calități “sociale” nu-ți permit totuși să fii îngăduitor cu propriile tale defecte. Căci acel “cunoaște-te pe tine insuți” , celebrul epigraf gravat pe templul lui Apollo din Delphi, este un sfat demn de urmat, cu toate că e un examen dintre cele mai severe,  la care trebuie să te supui permanent. Multe conficte ar putea fi evitate dacă în momentul declanșării lor ne-am intreba pe noi înșine cine a greșit, de fapt. Să recunoaștem că suntem mult mai indulgenți față de noi decât de alții.

Este aproape firesc să vedem paiul din ochiul altuia în locul bîrnei din ochiul nostru.. Dar dacă am fi mai lucizi, dacă ne-am analiza mai obiectiv, viața ar fi mai ușoară pentru toți. Să stabilim de la bun început că nu există două feluri de bune maniere : unele pentru societate și altele pentru acasă. Este suficient să ne impunem să fim politicoși față de familie la fel cum suntem față de străini, ca viața în intimitate să devină agreabilă.

Ceea ce nu înseamnă că trebuie să trăim rigid, ca niște manechine înțepenite, ci doar că trebuie să păstrăm o limită a bunei cuviințe. E de ajuns să nu confundăm relaxarea cu dezordinea și singurătatea cu un mod de viață descătușat de orice reguli de bună purtare .

Dar cine nu-i cunoaște pe acei „stăpâni atotputernici” cu cămașa descheiată, cu bretelele atârnând, cu părul vâlvoi, care pretind soției să le aducă imediat papucii, tolănindu-se pe o canapea, cu ziarul în mână pentru a se delecta cu știrile sportive? Poate surveni “o catastrofă culinară” ( s-a răsturnat o cratiță cu mâncare in fața frigiderului), poate suna telefonul, poate să plângă cel mic “ eu sunt stăpânul casei și nimeni din familie nu trebuie să mă deranjeze; toți trebuie să-mi facă viața plăcută!” Nu va fi vorba, in mod sigur , de o familie fericită… Dacă îți tratezi astfel familia, pretenția că ești manierat este o vorbă goală, căci nu lași politețea la ușă cum lași umbrela și pardesiul!

Scopul oricărui om este să aibă o viață frumoasă; și cel mai neconformist dintre noi va ajunge până la umră la această concluzie. Sigur că lucrul acesta nu depinde numai de el, dar depinde în primul rând de el. E suficient să-ți imaginezi, atunci când ești singur și crezi că-ți permiți orice, că te afli, de fapt, în prezența unei ființe pe care o stimezi și față de care nu ți-ai putea îngădui nici o necuviință. De ce nu ai fi tu chiar acea persoană? Să zicem că ai rămas câteva zile în casă fără familie. Ești tentat să lași paturile în dezordine, dulapurile deschise, scrumuierele pline și să mănânci direct din cratiță. Ar fi gbine să te gândești că iți pot veni in vizită niște prieteni care au o părere foarte bună despre tine. Vor fi in mod sigur dezamăgiți de ceea ce văd, iar scuzele de rigoare – inutile . Gândind astfel, vei ajunge cu timpul să te porți bine din reflex, chiar când ești singur.

 

 

Fragment preluat din cartea “ Codul bunelor maniere” – Aurelia Marinescu

Similar Posts:

%d bloggers like this: