Atunci când vezi pe cineva cum moare …

Nu știu dacă cineva va stăpâni vreodată pe deplin vulnerabilitatea până când se va așeza de bună voie lângă cineva drag, știind că va părăsi în curând acest pământ.

Această vulnerabilitate este brutală deoarece trebuie să asiști și să accesezi toate părțile empatiei tale, trebuie să vezi durerea, regretul, lipsa de siguranță, în timp ce tu ești total fără control.

Acest tip de experiență te învață tot ce trebuie să știi despre a fi conștient. Te forțează să fii puternic în acel moment, pentru că știi că dacă nu ești, momentul va fi pentru totdeauna dispărut. Acest tip de experiență te învață cum să fii empatic; te pune în perspectivă și îți amintește de tot ceea ce este important și de tot ce niciodată nu contează.

Privind pe cineva sau ceva care se dezintegrează în fața ochilor tăi este ca și cum ai cădea într-o prăpastie, fără absolut nimic de care să te apuci. Nu ai de ales decât să  accepți faptul că ești lipsit de control și să primești fluiditatea ca pe o nouă formă de ființă.

Știind că moartea este la colț, instigă un alt fel de recunoștință în oasele tale, o valoare neobișnuit de absurdă de apreciere în mintea ta și aproape un fel de șoc în sufletul tău care te conduce în cele din urmă spre eliberare și o nouă înțelegere fundamentată care va fi pentru totdeauna parte a pieselor esențiale care îți alcătuiesc sinele.

Alegerea de a fi prezent în mijlocul detașării este cel mai îndrăzneț lucru pe care o persoană îl poate face vreodată, pentru că  prezintă fiecare mod de a depăși frica și de a cere o cale de speranță.

La început, acest tip de experiență preia fiecare înveliș moale și dur pe care l-ai creat, manifestat și refuzat. Îți distruge identitatea unică, distruge tot ceea ce știi și te face să te îndoiești de tot ce încă ai.

Acest tip de experiență este brutală, se deteriorează, îți pune la îndoială existența universală și te face să te întrebi cum sau de ce este posibilă și chiar esențială respirația..

Zilele acestei perioade sunt întunecate. Sunt negre. Ele sunt reflexive și nostalgice.

Nu îți submina propria experiență pentru că aceasta este experiența care îți permite să practici omenirea într-un mod în care unii nu vor avea niciodată șansa de a trăi. Aceasta este experiența care va fi locul de naștere al creației în care îți pictezi cel mai autentic și real sine. Aici se formează rezistența.

Această experiență vulnerabilă te distruge și are un mod ciudat de a-ți pune la îndoială capacitatea de a supraviețui, toate în timp ce aplici subtil noțiunea că știi exact cum.

Similar Posts:

%d bloggers like this: