Depresia – ucigașul tăcut

Depresia este un ucigaș tăcut. Și ia mii de vieți. De ce este depresia ucigașul tăcut? Pentru că noi nu credem în asta.

Din păcate, mulți cred că “depresia” este un tabu, la fel ca un monstru sub pat, nu credem că există. Trăim într-o lume vizuală. Ne place să credem doar ceea ce vedem.

Ideea că banii pot alunga tristețea sau că în spatele unui zâmbet nu se ascund mii de lacrimi, a fost spulberată de sinuciderile recente ale unor celebrități. Știrile șocante despre moartea lui Kate Spade și a lui Avicii s-ar putea să fi fost personale pentru mulți dintre noi, chiar dacă nu aveam o relație directă cu ei.

Moartea lor poate să ne fi reamintit multora dintre noi despre prietenii și persoanele dragi nouă care s-au sinucis. M-am gândit foarte mult la această perioadă după sinuciderile lui Kate Spade și a lui Avicii, doi oameni care, prin apariții publice, “păreau” să-și trăiască cea mai bună viață, dar nimeni nu știa ce se întâmplă în mintea lor.

Îmi doresc ca mai mulți oameni să înțeleagă că depresia nu înseamnă să ai doar o “zi proastă“ sau doar “o stare nașpa”. Depresia este mult mai complexă decât atât, este o boală perpetuă, potențial gravă.

Depresia are un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi. Depresia severă, majoră poate imobiliza complet o persoană, chiar provocând o retragere completă din viața de zi cu zi – sau o retragere din viața reală, iar unele cazuri nefericite duc la sinucidere.

Depresia este mai rea decât durerea fizică. Când ești bolnav sau te-ai rănit, poți merge imediat la spital și te poți trata pentru a te simți mai bine, însă depresia nu este atât de simplă. Când sunt deprimată, simt că nimic nu-mi poate face durerea să dispară.

Cei care au ales să își pună capăt zilelor, nu s-au sinucis pentru că erau “slabi”, “egoiști” sau pentru că au ales “calea ușoară”. Ceea ce mulți oameni nu înțeleg este că o persoană care se gândește la sinucidere are parte de o durere emoțională copleșitoare și ajunge să gândească diferit decât oamenii raționali.

Ei au parte de atât de multă suferință încât sinuciderea pare a fi cea mai bună cale de scăpare. Și majoritatea acestor oameni se luptă în tăcere pentru că sunt stânjeniți de starea lor. Ei cred că ceva este în neregulă cu ei personal, deoarece sunt deprimați. Acest lucru trebuie schimbat.

Depresia este un ucigaș tăcut, este o boală teribilă, oribilă, care face ca mulți oameni să simtă decât disperarea. Acest ucigaș tăcut răpește bucuria și fericirea oamenilor și îi convinge că nu mai au pentru ce să trăiască. Depresia este o boală serioasă care ucide oameni în fiecare zi.

Cei care suferă, cel mai adesea trec nevăzuți și neobservați, deoarece persoanele care suferă de depresie nu necesită bandaje, nu chelesc și nu sângerează fizic, dar sângerează în interior.

Oamenii trebuie să înțeleagă că, deși nu putem vedea fizic durerea, aceasta nu înseamnă că nu există, durerea este în interior, simțiță profund până în adâncul oaselor.

Trebuie să devenim o societate în care cei cu probleme de sănătate mintală să se simtă suficient de încrezători pentru a-și prezenta și discuta problemele, mai degrabă decât să fie blamați fie pentru că sunt slabi, fie pentru că nu sunt credincioși. Ignorarea gravității bolilor psihice îi abandonează pur și simplu pe cei care suferă într-o viață singură și groaznică.

Dacă știi pe cineva care suferă de depresie, trebuie să știi că sprijinul tău este esențial pentru ai ajuta să lupte: să-și valideze sentimentele și gândurile, să conștientizeze că sunt îngrijiți și iubiți, fiind acolo pur și simplu ascultându-i și încurajându-i să ceară ajutor de la un profesionist.

Dacă și tu te lupți cu depresia, trebuie să știi că nu ești singur.

În anumite zile simt nevoia să stau în pat și să dorm toată ziua. Am momente în care vreau doar să rămân singură și să stau în întuneric. În unele zile, îmi pun existența la îndoială. În unele zile, aș fi dorit să fiu lipsită de durere, dar, în ciuda tuturor lucrurilor, încă mai încerc să supraviețuiesc, încă încerc să o fac în fiecare zi. Și cel mai important, am învățat să accept faptul că unii oameni nu vor înțelege niciodată, și asta este bine.

Trebuie să conștientizăm că depresia este un ucigaș tăcut.

Trebuie să tratăm pe toată lumea cu bunătate, respect, înțelegere și iubire.

Trebuie să încetăm să-i judecăm pe cei care suferă și să-i ajutăm să-și da seama că există persoane cărora le pasă și că niciodată nu sunt singuri. Ei au nevoie de empatie, de bunătate, de sprijin, de cineva care să rămână cu ei în toate vremurile grele. Pur și simplu fiind acolo pentru ei îi poate ghida în direcția cea bună.

Uneori, cel mai mic act de bunătate poate salva o viață.

Uneori este nevoie de o persoană iubitoare pentru a salva viața cuiva.

Fii acea persoană, fii acel sprijin.

Similar Posts:

Comments

comments

Elena Claudia

2 Comments

    • Într-adevăr , acceptarea suferinței este un proces care ajuta la vindecare.
      “Nimeni nu ne poate salva, ci doar noi înșine. Nimeni nu poate și nimeni nu are voie. Noi înșine trebuie să ne urmăm calea” – citat clasic din Buddha

Leave a Reply

Your email address will not be published.