Arta de a nu face nimic într-o lume care este mereu ocupată

Când a fost ultima dată când nu ai făcut nimic? Nimic, în sensul de a avea timp pentru tine, fără vreo activitate programată, fără să verifici în mod constant e-mailurile sau mesajele, fără să te lași distrat de tot ceea ce ar trebui să faci sau de următorul lucru din lista ta de sarcini?

Când a fost ultima dată când te-ai concentrat fără să fii distras de alte douăzeci de lucruri? Fără a-ți lăsa mintea să rătăcească la ceea ce urmează, sau la ceea ce ai putea să pierzi? Fără verificarea rețelelor de socializare, actualizarea unui status sau postarea unei fotografii pentru persoanele care te urmăresc?

Când a fost ultima dată când pur și simplu ai existat, mai degrabă decât să te gândești cum ar trebui sau nu ar trebui să îți trăiești viața?

Arta de a nu face nimic – acesta este un lucru pe care am încercat să-l înțeleg în ultima vreme. De-a lungul timpului am învățat să las anumite lucruri să se întâmple mai degrabă decât să încerc să le planific sau să le controlez. Am învățat să fiu răbdătoare.

Dar încă lucrez la a nu face nimic, la liniștea minții mele, la găsirea unui echilibru între o lume ocupată și un suflet care absoarbe pur și simplu.

A nu face nimic, sincer, este o artă. Trebuie să abandonăm mentalitatea tipică a vieții noastre de zi cu zi și să învățăm să fim mulțumiți de locul unde suntem. Trebuie să încetăm să ne grăbim de la un lucru la altul și să ne facem timp doar să fim. Trebuie să ne oprim telefoanele mobile, să ne minimalizăm distragerile, astfel încât să nu fim mereu afectați de ceea ce alții gândesc, simt sau fac în orice moment.

Într-o lume care este atât de ocupată cu obținerea următorului lucru, și următorul după acesta, făcând nimic nu se simte ca fiind într-o continuitate.

Ne simțim ca și cum vom pierde ceva, ca și cum nu vom fi la fel de departe în competiția noastră, dacă ne oprim, chiar și pentru o secundă.

Dar, în mod sincer, este exact contrariul.

Făcând nimic nu-ți permite mintea să se descopere și să se reorienteze. Permite spiritului tău ocupat să se odihnească și să întinerească. El permite creativității să curgă. Acesta îți oferă spațiu pentru a reflecta asupra a ceea ce ai realizat și îți acordă o pauză mult mai necesară înainte de a-ți reda din nou motivația.

Făcând nimic nu este niciodată atât de simplu, de fapt niciodată nu înseamnă cu adevărat să stai cu privirea pe pereți și cu mintea goală, dar înseamnă să fii în mod intenționat concentrat pe pace, mai degrabă decât pe graba care te întărește.

Timpul pe care îl folosești pur și simplu pentru ca să fii prezent și să trăiești fără să te concentrezi pe ceea ce urmează – asta te eliberează. Și, de asemenea, te inspiră și să progresezi.

Similar Posts:

Comments

comments

Elena Claudia

2 Comments

  1. A nu face nimic, este cel mai greu lucru în contextul sistemului actual, însa nu imposibil de realizat. Detasarea de lumea exterioara si introvertirea totala, este cel mai mare obiectiv pe care ar trebui sa-l aiba un om, pentru a-si cunoaste sinele, identitatea, valorile mostenite si dobândite, scopul si rolul existentei si constientei de sine, apoi, desoperindu-si valorile, dezvoltându-le evolutiv, raportându-se la *SURSAVIETII si IUBIRII, s le elibereze spre exteriorul fiintei, oferindu-le celor apropiati, neconditionat,sacrificator, fara prejudecati, proces care îi va conferi pace, bucurie, libertate, satisfactie, fericire si libertate, în toate aspectele si dimensiunile existentei relative în trup, suflet si spirit.
    O noapte sublima cu pace Divina !

Leave a Reply

Your email address will not be published.