Pe aripile vântului – Alexandra Ripley

Pe aripile vântului – Alexandra Ripley

A trecut o perioadă destul de lungă de când am citit capodopera lui Margaret Mitchell – Pe aripile vântului.

Însă, cu toate acestea, îmi aduc aminte, clar, cum pe la sfârșitul cărții, mă rugam, să existe o continuare a acestei opere. Sunt câțiva ani buni , de când, pe vremea în care eram încă la liceu, prin clasa a 12-a , și trebuia să citesc cărți care în mod normal mi-ar fi trebuit pentru examenul de Bacalaureat , eu îmi tot băteam capul cu fel și fel de opere care nu aveau nici o legătură cu programa școlară.

Din păcate , în ultima perioadă, n-am prea mai avut suficient timp pentru a aprofunda această taină a lecturii, care de altfel , odinioară îmi făcea atâta plăcere.

Experiența pe care am avut-o atunci când am găsit , fără vreo intenție bine stabilită, continuarea, a fost una care, mi-a rămas foarte adânc întipărită în minte..

Bucuria pe care am simțit-o în momentul acela, este una greu de explicat în cuvinte, pe această foaie nevinovată.

Îmi aduc aminte, cum, datorită exaltării din momentul respectiv am reușit sa plasez o comandă rapidă pe internet și așteptam cu nerăbdare să văd ce se mai poate întâmpla.

Cu toate acestea, mi-a atras atenția faptul că, sincer să fiu, autoarea îmi era necunoscută , – Alexandra Ripley și am pus la îndoială măiestria acesteia în această artă a scrierii într-o comparație directă cu autoarea, prea bine cunoscută, Margaret Mitchell.

Continuarea unei astfel de capodopere, din punctul meu de vedere, ar trebui să prezinte o foarte mare responsabilitate deoarece va trebui să te ridici la nivelul așteptărilor, care în cazul de față sunt foarte mari.

Acesta a fost și principalul motiv, pentru care la început am fost puțin reticent în ceea ce privește continuarea romanului. Îmi era teamă, să nu fi asistat la distrugerea unei opere care pe mine m-a marcat foarte mult.

Îmi era teamă ca nu cumva , continuarea acestei cărți , să nu mă facă să-mi schimb total părerea despre construirea personajelor, firului epic s.a.m.d

In momentul în care scriu aceste rânduri, îmi aduc aminte totodată și de filozoful, poetul, dramaturgul nostru, Lucian Blaga și despre a sa operă “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.

O să pot exemplifica, cu ajutorul acestuia, pentru a mă putea face mai bine înțeles, teoria pe care am susținut-o mai sus.

Personalitate impunătoare și profundă a culturii romane interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate.

Ceea ce cred eu , de altfel, că a făcut opera lui Margaret Mitchell “ Pe aripile vântului” să fie una dintre cele mai iubite opere, este faptul că sfârșitul cărții te învăluie într-un mister total.

Și la fel cum eu aș fi vrut o continuare, probabil cei mai mulți dintre noi și-ar fi dorit același lucru.

Cât despre legătura intre opera “ Pe aripile vântului “ și filozoful nostru Lucian Blaga, putem afirma că ne încadrăm într-una dintre cele două cunoașteri, sau teorii ale cunoașterii și anume :

• Cunoașterea luciferică

Complet diferită de cunoașterea paradisiacă, care este de tip logic, specific oamenilor de știință, și care are ca scop dezlegarea tainelor , Cunoașterea luciferică, cu care de altfel vom face și legătura intre opera lui Margaret Mitchell și continuarea de către Alexandra Ripley, aceasta are ca scop protejarea tainelor, potențarea misterului și transformarea acestuia intru-unul și mai mare.

Deși n-am apucat să citesc decât câteva pagini din continuarea romanului “Pe aripile vântului” aș considera, un succes această operă în cazul în care susține ideea de cunoaștere luciferică unde poetul, Lucian Blaga afirmă

“Datoria noastră în fața unui mister nu este acela de a-l dezlega, ci de a-l transforma intr-unul și mai mare” din care putem deduce că Lucian Blaga este adeptul cunoașterii luciferice.

Datorită acestui fapt, afirm că o continuare a acestei opere este o responsabilitate imensă pe care Alexandra Ripley și-a asumat-o.

Cu toate acestea, sunt personal, tare curios cum va aborda Alexadra Ripley, continuarea acestei povești a lui Scarlett O’Hara Hamilton Kennedy Butler.

Spunând toate acestea, cred că pe lângă dorința mea arzătoare de a putea cunoaște și continuarea celebrului roman “Pe aripile vântului” , mi-a fost sincer teamă, ca aceasta din urmă să nu strivească această capodoperă.

Sunt de părere că, în cazul în care Alexandra Ripley ar merge pe principiul cunoașterii paradisiace și cum spuneam, ar avea ca scop divulgarea tainelor – aceasta pierzându-și totodată orice urmă de mister , ar duce la o prăbușire și ar putea contribui la o imagine cât mai ștearsă a celebrului roman , Pe aripile vântului.

Ca o concluzie, în ceea ce privește toate cele relatate mai sus, deși inițial mi-a făcut mare plăcere să aflu că există o continuare, ceea ce m-a dezamăgit totuși a fost să aflu că nu este o continuare originală dat fiind faptul că nu Margaret Mitchell , inițiatoarea, a “gândit ” pentru noi.

Deși nu am apucat să răsfoiesc decât câteva pagini din noua carte, n-am putut să nu mă gândesc că nu este o continuare autentică și de cele mai multe ori îmi adresam întrebarea :

• Oare Margaret Mitchell ar fi văzut în același mod continuarea, firul poveștii?

E o întrebare la care știu ca nu voi afla un răspuns, însă cu toate acestea, din punctul meu de vedere, deși , repet – la început am fost entuziasmat de idee, nu ar fi trebuit să existe o continuare și aș fi dorit ca opera sa, continuarea, pentru mine să rămână un mister,