Scrisoare pentru băiatul pe care nu-l pot uita

Confesiunile sunt înfricoșătoare. Sunt grele. Confesiunile dau naștere vulnerabilității, care este nucleul rușinii, al fricii și al luptei noastre pentru onoare. .. dar este și locul de naștere al bucuriei, al creativității, al apartenenței și al iubirii.

PS: Tot ce urmează să citești în continuare este scris de către o bună prietenă de-a mea care a dorit să rămână anonimă. Enjoy 

Da. Îmi place băiatul ăsta. Îmi place foarte mult și el nu are nicio idee. Nu i-am spus nimic și nici nu am intenția. Sunt o lașă când vine vorba de el. N-am avut niciodată probleme când a trebuit să-mi mărturisesc sentimentele față de cineva, însă el face excepție de la regulă. M-am gândit de multe ori dacă să-i spun sau nu, dar am ajuns la concluzia că nu voi acționa niciodată conform sentimentelor mele în cazul lui.

Deci mai jos este mărturisirea mea pentru băiatul pe care nu pot să-l uit.

„Îmi placi. Imi placi foarte mult.

Vreau să fiu sinceră cu tine. Când te-am văzut prima dată, m-am gândit la tine ca și cum ai fi “doar un alt tip”. Am continuat să te văd pe tot parcursul anului iar când ți-am auzit în cele din urmă glasul, în mod automat m-am simțit atrasă de tine.

Felul în care ți-ai exprimat părerile, felul în care ai vorbit despre subiect și felul în care știai exact ce aveai de spus, evidenția faptul că erai atât de sigur pe tine. Ai fost încrezător în cunostintele tale și nu e nimic mai atrăgător. 

Cred că ești amuzant, zăpăcit și nebunatic. Mereu mă faci să râd când sunt în preajma ta. De asemenea, reușești să îi faci pe cei din jurul tău să zâmbească și toată lumea este atrasă de prezența ta.

Ești amabil și drăguț încât uneori mă deranjează cât de multă atenție poți primi de la alte fete. E greu, dar cu o personalitate ca a ta, eu nu le învinovățesc.

Îmi este atât de greu pentru că ignor mesajele altor persoane, cu speranța că într-o bună zi voi primi mesaje de la tine. Ori de câte ori fac progrese să te uit, tu revii magic în viața mea. Ori ne întâlnim întâmplător, ori aflu că avem încă un alt prieten comun sau apari din nou on pe facebook. Cine știe, poate că această confesiune îmi va face bine.

Te plac, dar nu-ți voi spune niciodată.

Nu vei ști niciodată și mă voi întreba întotdeauna “cum ar fi fost dacă”.

Dar sincer, e în regulă.

Nu mă aștept ca prin magie să vezi acest articol și să-ți dai seama că este vorba despre tine. În acest moment, nu mă aștept nici măcar să ajungem să purtăm o conversație. Într-o zi, undeva, planul care ar fi trebuit să fie va fi. Dacă ești menit să fii al meu, atunci vei fi. Până atunci, om trăi și om vedea.. “

Similar Posts:

%d bloggers like this: