Când ascunzi depresia în spatele unui zâmbet…

Zâmbești mult. Oamenii care te întâlnesc pentru prima dată, deseori menționează asta. Energia ta este molipsitoare și plină de bucurie. Prietenii tăi glumesc că zâmbești chiar și atunci când nu ar trebui. Este primul tău instinct. Este firesc, ceva ce faci fără să te gândești la asta. Zâmbești vecinilor și străinilor și bebelușilor și câinilor.

Fiecare poză publică în care apari si tu, mereu zâmbești sau rânjești. Lumea vede că pari atât de fericit. Mereu pari foarte fericit.

Există o anumită concepție despre cum arată depresia. Toată lumea crede că persoanele care suferă de depresie sunt cele care au patul nefăcut, dezordine în cameră, se uită la televizor timp de ore întregi, nu socializează, sunt triști și obosiți tot timpul.

Depresia arată diferit în funcție de fiecare persoană. Nu este o boală cu dimensiuni unice. Și doar pentru că nu poți vedea depresia în cineva, doar pentru că nu poți spune că suferă, nu înseamnă că respectiva persoană nu este afectată de această boală.

Pentru că atunci când ești o persoană fericită și mereu zâmbești și glumești, nimeni nu se așteaptă ca tu să suferi sau să ai o viață grea.

Nimeni nu presupune că există lucruri care depășesc exteriorul. Nimeni nu crede că există dureri dincolo de zâmbetul tău.

Când oamenii te văd ca o persoană fericită, este dificil să vrei să te deschizi în fața cuiva. Nu te încadrezi în așteptarea lor restrânsă despre ce este depresia sau despre cum poate arăta. Simți că trebuie să lupți în tăcere. Te gândești că i-ai dezamăgi dacă ar știi adevărul și poate că te-ar privi altfel?

Deci, nu spui nimic. Continui să fii persoana fericită, zâmbitoare,  pe care o știe toată lumea. Ieși mereu afară atunci când cineva te cheamă. Răspunzi imediat la mesaje. Mergi la petreceri și râzi cu toți prietenii.

Depresia stă în fundal, ca un musafir nepoftit. Nimeni altcineva nu o poate vedea. Dar totuși, tu știi că este acolo. Chiar dacă ești toată numai un zâmbet.

Similar Posts:

%d bloggers like this: