Eu sunt doar o stea pe cerul tău..
M-ai văzut, te-ai bucurat de mine și atunci când am început să sclipesc de dragostea pe care ți-o purtam, m-ai lăsat…
M-ai lăsat să mă sting încet și am suferit o moarte lentă până când sclipirea mea a devenit scrum.
Atâtea persoane au încercat să-mi ofere iar acea sclipire dar le-a fost imposibil
pentru că o parte din tine a rămas în interiorul meu și mă face mereu să mă sting de dor.
Luceafărul meu!
Cât m-am fericit când te-am întâlnit, atât de mult am suferit când te-am pierdut.
Te-am pierdut în brațele altei stele, o stea care te-a făcut să te stingi…devenind cenușă..
Iar acum, luceafărul meu drag, rătăcim prin univers ca două urme de praf în căutarea fericirii,
fără nicio șansă de a ne găsi în universul ăsta plin de relicvele iubirilor pierdute.
Știm amândoi că și pe timp de zi stelele sunt tot pe cer și că doar noaptea se arată.
Păcat că în noaptea mea eternă steaua mea prețioasă n-o să se mai arate vreodată.
Iosu Roxana Bianca
