Cu siguranță am putea povesti despre iubire, prietenie, lucruri cotidiene, însă astăzi aș vrea să împărtășesc cu voi experiența mea într-o altă țară, practic într-o altă lume, primul impact cu Irlanda de Nord.
Nu a fost unul tocmai bun, poate și din prisma faptului că era pentru prima dată când îmi părăseam țara, respectiv familia. Prima impresie legată despre Irlanda de Nord, a fost aceea că, oamenii sunt mult mai relaxați, mai puțin stresați și frustrați, și știu ce o să gândească acum fiecare dintre voi, și eu poate aș fi gândit-o “păi da, ei au un nivel de trai ridicat, puterea economică este mult peste a noastră” nu, le stă pur și simplu în natura lor să-ți zâmbească tot timpul, să fie amabili.
Alt aspect care m-a surprins, să văd cum irlandezii își poartă copiii nou-născuți afară la 5 grade Celsius, cu capul neacoperit sau / și cu picioarele goale, ceea ce la noi în România, să fim cinstiți, nu prea întâlnim asta, noi suntem crescuți pe sistemul – ia mamă și îmbracă-te bine –
De ce am spus copiii – pentru că irlandezii încurajează foarte mult natalitatea, ei fiind o populație îmbătrânită, vom întâlni foarte puține familii formate din părinți cu un singur copil, majoritatea optează pentru cel puțin 3, chiar și 4, asta o putem numi, dacă vreți, ca și o tradiție.
Ce m-a mai surprins aici a fost să văd că parcă ei nu sunt așa preocupați de creșterea lor, cum suntem noi românii. Ei promovează foarte mult ideea de independență, dreptul de a alege, chiar dacă poate uneori aleg greșit, ei sunt mai libertini ca și gândire, comportament.
Să dau un mic exemplu legat de copii – ies în parc cu copii, ei nu stau să gândească, cum poate aș face-o eu, noi, să nu alerge copilul peste tot că pate se lovește etc. Recunosc, eu mi-aș face tot felul de scenarii în cap că poate într-o clipă de neatenție, din partea mea, se poate întâmpla orice, în schimb ei sunt foarte chill, foarte relaxați.
Lucru care iar mi-a atras atenția aici, a fost extravaganța în rândul adolescenților, par a se comporta mult prea matur pentru vârsta lor și automat ei au standarde diferite față de ale noastre și o văd ca pe o normalitate. Să fac o mică paranteză, am și eu o fetiță, destul de micuță acum, însă dacă vom locui tot aici, sper să nu ne fie greu, dificil să-i impunem concepția noastră despre normalitate atunci când va crește.
Nu critic acum, știu că așa este mai peste tot în lume, copiii în general, sunt mai avansați față de cum eram noi, odinioară, dar aici este un fenomen mult mai des întâlnit față de România, vezi de exemplu fetițe de 12-13 ani machiate, cu părul vopsit în o mie de culori țipătoare, ba chiar consumând alcool, tutun, una peste alta, mai merg și în club. Aș putea povesti minute în șir, ore întregi despre cum trăiesc ei aici, despre cum văd viața, cu siguranță voi mai reveni și cu alte subiecte, poate legate și de sistemul educațional, despre cum se mănâncă aici, sau despre vremea de aici, clima.