Fidelitatea este mai ușoară în prietenie decât în dragoste, când ești prieten cu cineva, nu ești somat să renunți la prietenia cu alții, în schimb în dragoste, fidelitatea îți impune că, dacă îți iubești alesul, să nu-i mai iubești și pe alții.
Nu e întotdeauna ușor să fii o iubită fidelă, și tocmai asta conferă frumusețe acestei virtuții. E ușor să te îndrăgostești, dar, odată ce ai căzut în mrejele iubirii , trebuie să te ridici sus, foarte sus, și să rămâi la înălțimea iubirii celuilalt și a ideii pe care v-ați făcut-o despre dragoste!
Un lucru e cert: când iubești profund un băiat, faci, în mod firesc, eforturi “ cu țintă precisă “ : efortul de a-l seduce permanent, de a fi curioasă în privința lui, de a trece peste micile lui defecte și de a ți le cileza pe ale tale. Evident te simți cu adevărat răsplătită atunci când celălalt simte ca tine. Atunci, până și eforturile sunt delicioase, pentru că stau la baza construirii unei relații care se țese zi de zi, tot mai trainică. Iar fidelitatea funcționează atât ca limită pe care v-o propuneți , cât și drept reper la care să vă raportați și drept siguranță afectivă.
Cele care nu se simt întotdeauna fidele trebuie să rețină că , în această privință, nu trebuie să confunde ceea ce fac cu ceea ce gândesc. Să fii fidelă nu înseamnă să fii oarbă! Poți să-ți iubești prietenul cu înflăcărare, dar să ți se pară frumos un băiat de pe stradă. Gândește-te după aceea la ce ai putea face cu privire la asta. În stadiul acesta nu e vorba decât de un gând al tău. Îți spui în minte: “ Oh! Băiatul ăsta e foarte atrăgător !” Dacă ți-ai manifesta admirația în mod concret, gândul ar deveni faptă. Iubitul tău ar putea atunci să reacționeze, plătindu-ți cu aceeași monedă, În consecință , abține-te să treci la fapte!