Idei despre fericire…

Important. Următorul articol poate să te facă sa ajungi cu un pas mai aproape de fericire. Nu de mult citisem o carte care mi-a deschis o mulțime de uși. Am să vă împărtășesc şi vouă câte ceva din aceasta, lăsându-vă pe voi să citiţi întreaga carte pentru că într-adevăr merită.

Încep prin a vă vorbii despre minunile săvârșite cu ajutorul credinţei. Va-ţi pus vreodată intrebarea cum puteau fi posibile asemenea acte de binefacere? Ei bine, cartea aceasta ne dă un răspuns foarte clar pe care am să vi-l prezint şi vouă după cum urmează :

“…e interesant de ştiut că oamenii care cred în Dumnezeu şi-şi practică religia, oricare ar fi aceasta, în mod regulat, au o speranță de viaţă cu 29 la sută mai mare decât ceilalți.”

Şi acesta este doar un început. O altă idee sugerată de această carte şi susţinută de cercetări indelungate are ca principal element – medicamentul placebo.

“Ceea ce am citit confirma ce-mi spusese, în câteva cuvinte, vindecătorul: laboratoarele farmaceutice recrutau pacienţi voluntari care aveau o anumită boală. La jumătate din ei le dădeau medicamentul pe care-l realizaseră pentru a vindeca acea boală iar la cealaltă jumătate le administrau un placebo, adică o substanţă total inactivă care avea aspectul medicamentului în cauză. Aceşti pacienţi nu ştiau că li se prescrisese un placebo: credeau că e un medicament menit să le vindece boala. Cercetătorii măsurau apoi rezultatele obţinute la fiecare din cele două grupe de pacienţi. Ca să poată demonstra eficacitatea medicamentului lor, era necesar ca bolnavii care l-au folosit să prezinte rezultate mai bune decât cele constatate la grupul pacienţilor care luaseră placebo”

Am descoperit astfel că placebo aveau un anumit impact asupra bolilor, ceea ce era extrem de surprinzător deoarece era vorba de boli reale, iar “medicamentele” placebo erau substanţe total inactive. Singura contribuţie era deci cea psihologică: bolnavii credeau că era un medicament care urma să-i vindece. Ceea ce m-a făcut într-adevăr să mă cutremur a fost numărul de cazuri pentru care credinţa în vindecare era suficientă pentru ca pacientul să se vindece! Erau aproape 30 la sută! Chiar şi durerile puteau să dispară. Un placebo era la fel de eficace ca şi morfina în 54 la sută din cazuri! Pacienţii aveau dureri, sufereau iar faptul că luau un banal comprimat de zahăr sau de mai ştiu eu ce ingredient neutru le suprima durerea. Era de-ajuns doar să creadă acest lucru.

„Am continuat să cercetez o mulţime de cifre similare despre diferite boli. Apoi am dat peste cifra care m-a lăsat mut de uimire, cu degetele lipite de tastatură: li s-a administrat unor bolnavi de cancer un placebo în loc de un chimioterapic şi 33 la sută din ei şi-au pierdut integral părul. Am rămas cu gura căscată în faţa ecranului. Aceşti bolnavi înghiţiseră o tabletă neutră crezând că e un medicament al cărui efect secundar binecunoscut era căderea părului şi chiar şi-au pierdut părul! Dar nu era decât o amărâtă de bucată de zahăr, pentru Dumnezeu! Nu-mi credeam ochilor în faţa acestor evidenţe: puterea credinţelor asupra cărora insistase atât de mult vindecătorul. Pur şi simplu era de necrezut. Şi totuşi cifrele erau reale, publicate de un laborator foarte serios, cunoscut pentru chimioterapicele sale.”

Interesant nu? Pentru cei ce doresc mai multe informaţii despre acest subiect pot da un search pe google , unde vor găsi diferite cercetări făcute de către americani.

Credinţa era folosită şi de către Dumnezeu bazandu-se pe aceiaşi idee sugerată tot de această carte:

– Sunteţi creştin? l-am întrebat, uimit.

– Nu, dar asta nu mă împiedică să citesc biblia.

O răsfoi calm apoi îmi spuse:

– Isus răspunde orbilor care-l imploră să-i vindece: “…- Chiar credeţi că eu pot face asta? – Da, Doamne, îi răspunseră ei. Atunci el le atinse ochii, spunând: Să se facă după credinţa voastră”.

– Chiar aşa a spus?

– Convingeți-vă singur, spuse el, întinzându-mi biblia. Veți observa că nu spune:”Eu, Isus cel atotputernic, am puterea să vă vindec. “Nu, îi întreabă dacă cred în această putere, apoi le spune că vor obține lucrul în care cred. E o mare diferență.

Dacă găsiți lucrurile acestea interesante vă recomand să citiți întreaga carte a lui Laurent Gounelle – Omul care dorea să fie fericit