Cu toții simțim prezența apăsătoare a regulilor, atât scrise, cât și nescrise – putem vorbi, practic de o regulă a vieții. Spațiile publice, petrecerile, chiar și relațiile sau conversațiile ocazionale sunt pline de reglementări și birocrație care, aparent sunt acolo pentru a ne dicta fiecare mișcare. Afirmăm că regulile sunt un afront la adresa libertății noastre și susținem că sunt „acolo pentru a fi încălcate”.
Nu ai timp? Salvează articolul ca PDF
Obosit? Descarcă articolul PDF pentru a-l citi mai târziu
Dar, cred că nu regulile, normele și obiceiurile în general sunt problema – ci cele nejustificate. Partea complicată și importantă, probabil, este stabilirea diferenței dintre cele două.
Un start bun este să-ți imaginezi viața într-o lume fără reguli. În afară de faptul că, corpurile noastre urmează niște legi biologice foarte stricte și complexe, fără de care am fi cu toții condamnați, chiar cuvintele pe care le scriu acum, urmează niște reguli literare. În momente de individualism artistic, m-aș putea gândi, în vis să mă eliberez de ele. Dar această nouă libertate lingvistică mi-ar ajuta cu adevărat la ceva sau mi-ar elibera gândurile?
Lewis Carroll în poemul său Jabberwocky, de exemplu – a reușit un anumit grad de anarhie literară. Dar, în general, ruperea de regulile limbajului meu mă face, nu atât de neînlănțuit, cât de incoerent.
Byron a încercat negarea multor reguli în viața sa personală, dar a fost și un adept pentru rimă și metru. În poemul său, When We Two Parted , de exemplu, Byron scrie despre dragostea interzisă, o iubire care a încălcat regulile, dar o face urmând tocmai niște legi poetice bine stabilite.
In secret we met
In silence I grieve,
That thy heart could forget,
Thy spirit deceive.
If I should meet thee
After long years,
How should I greet thee?–
With silence and tears.
Luați în considerare, de asemenea, cum regulile sunt esența sportului, a jocurilor și a puzzle-urilor – chiar și atunci când întregul lor scop este presupus a fi distractiv. Șahul sau fotbalul fără reguli nu ar fi șah sau fotbal – ar fi activități complet fără formă și fără sens. Într-adevăr, un joc fără reguli nu este deloc un joc.
Multe dintre normele vieții de zi cu zi îndeplinesc exact aceeași funcție ca și regulile jocurilor – spunându-ne ce „mișcări” putem și nu putem face. Convențiile „te rog” și „mulțumesc” sunt într-adevăr arbitrare – dar faptul că avem astfel de convenții și, poate, în mod critic, că suntem de acord cu ceea ce sunt, fac parte din ceea ce reprezintă interacțiunile noastre sociale.
Și regulile despre conducerea pe stânga sau pe dreapta, oprirea la semaforul roșu, așteptatul la coadă, să nu arunci gunoiul pe stradă, să strângem după câinele nostru și așa mai departe intră în aceeași categorie. Ele sunt elementele de bază ale unei societăți armonioase.
IMPORTANTA LEGILOR IN SOCIETATE
Desigur, a existat de multă vreme, în rândul unor oameni un apetit din ce în ce mai ridicat pentru o societate mai puțin formalizată, o societate fără guvernare, o lume în care libertatea individuală are prioritate: o anarhie.
Problema anarhiei, totuși, este că prezintă instabilitate în mod inerent – oamenii generează continuu și spontan noi reguli care guvernează comportamentul, comunicarea și schimbul economic și o fac la fel de repede pe măsură ce vechile reguli sunt demontate.
Economistul Elinor Ostrom (care a primit Premiul Nobil pentru economie în 2009) a observat același fenomen de generare spontană a regulilor atunci când oamenii trebuiau să gestioneze în mod colectiv resurse comune, cum ar fi pământul comun, pescuitul sau apa pentru irigare.
Ea a descoperit că oamenii construiesc în mod colectiv reguli, de exemplu, câte vite poate pășuna o persoană, unde și când; cine primește apă și ce ar trebui făcut atunci când resursa este limitată; cine monitorizează pe cine și care norme rezolvă litigiile. Aceste reguli nu sunt doar inventate de guvernanți și impuse, ci de multe ori apar, nedorite, din nevoile unor interacțiuni sociale și economice reciproc agreabile.
Dorința de a răsturna reguli înăbușitoare, nedrepte sau pur și simplu fără rost este pe deplin justificată. Dar, fără anumite reguli – și o tendință ca noi să le respectăm – societatea ar aluneca rapid în dezordine.
Relația noastră cu regulile pare să fie unică pentru oameni. Desigur, multe animale se comportă în moduri extrem de ritualice – de exemplu, dansurile de curtare bizare și complexe ale diferitelor specii de pasări dar aceste modele sunt conectate în genele lor, nu au fost inventate de generațiile trecute de păsări. Și, în timp ce oamenii stabilesc și mențin reguli prin pedepsirea încălcărilor regulilor, cimpanzeii – rudele noastre cele mai apropiate – nu le fac. Cimpanzeii pot riposta atunci când le este furată mâncarea, dar, în mod esențial, ei nu pedepsesc furtul de mâncare în general.
La oameni, regulile se instalează și devreme. Experimentele arată că, copiii până la vârsta de trei ani, pot fi învățați reguli complet arbitrare pentru a juca un joc. Nu numai că, atunci când o „păpușă” (controlată) sosește la fața locului și începe să încalce regulile, copiii vor critica păpușa, protestând cu comentarii de genul „Ai greșit!” Ei vor încerca chiar să învețe păpușa să joace cum trebuie.
Într-adevăr, în ciuda protestelor noastre, regulile par conectate în ADN-ul nostru. De fapt, capacitatea speciei noastre de a aplica reguli arbitrare este crucială pentru succesul nostru ca specie. Dacă fiecare dintre noi ar trebui să justifice fiecare regulă de la zero (de ce conducem pe stânga în unele țări, și pe dreapta în altele; de ce spunem te rog și mulțumesc), mintea noastră ar obosi. În schimb, suntem capabili să învățăm sistemele extrem de complexe ale normelor lingvistice și sociale fără a pune prea multe întrebări – pur și simplu absorbim „modul în care facem lucrurile pe aici”.
INTERPRETAREA TIRANIEI
Dar trebuie să fim atenți – căci, în acest fel apare și tirania. Oamenii au un sentiment puternic de impunere, uneori agresiv. Modele de comportament – ortografie impecabilă, fără prepoziții împodobite, fără infinitive separate, jos pălăria în biserică, susținerea imnului național – indiferent de justificarea lor. Și în timp ce trecerea de la „Asta este ceea ce facem cu toții” la „Asta este ceea ce ar trebui să facem cu toții” este o greșeală etică binecunoscută, aceasta este profund înglobată în psihologia umană.
Un pericol îl reprezintă faptul că regulile își pot dezvolta propriul impuls: oamenii pot deveni atât de fervenți cu privire la regulile arbitrare de îmbrăcăminte, restricțiile alimentare sau tratamentul adecvat al sacrului, încât pot impune extreme pedepse pentru a le menține.
Regulile continuă să apară și să fie extinse, astfel încât libertatea noastră individuală este din ce în ce mai restrânsă. Restricțiile de planificare, reglementările de siguranță și evaluările riscurilor pot părea să se acumuleze la nesfârșit și se pot extinde cu mult peste orice intenție inițială.
Restricțiile privind renovarea clădirilor vechi pot fi atât de stricte încât este posibil ca nici o renovare să nu fie fezabilă și clădirile să se prăbușească; evaluările de mediu pentru noile păduri pot fi atât de severe încât plantarea de copaci devine aproape imposibilă; reglementările privind descoperirea medicamentelor pot fi atât de complicate încât un medicament potențial valoros este abandonat.
Indivizii și societățile se confruntă cu o luptă continuă pentru reguli – și trebuie să fim precauți cu privire la scopul lor. Așadar, da, „să stai pe partea dreapta” pe o scară rulantă poate ajuta oamenii să ajungă mai repede la serviciu – dar fii atent la convențiile care nu au niciun beneficiu evident pentru toți, și în special la cele care discriminează, pedepsesc și condamnă. Acestea din urmă pot deveni instrumentele tiraniei.
Oameni bine pregătiți în cadrul poliției și disciplina ar putea ajuta. Așa că, poate, cel mai bun sfat este să urmați regulile, dar întotdeauna să întrebați de ce.