Louise iți începea fiecare zi arătându-și recunoștința. Iată cum explica acest fapt :
- E un mod grozav de a începe ziua.
Dar nu se mulțumea să facă un exercițiu de mulțumire scurt, de 10 minute, după care să-și vadă de treburile din acea zi. Ea demonstra această idee pe tot parcursul zilei, trăind constant gratitudinea. Avea peste tot mici bilețele care să-i amintească despre asta. Sub oglinda care atârna pe peretele de la bucătărie exista un panou ci litere aurii : ” Pentru ce ești recunoscătoare astăzi? ” Louise făcea din mulțumire un mod de viață și își exprima cu bucurie recunoștința față de oricine și orice.
- Louise, te-am urmărit! I-a zis Robert Holden. Și văd că te afli într-un permanent dialog cu viața. Vorbești cu patul. Vorbești cu oglinda. Vorbești cu ceașca de ceai. Cu bolul de la micul de jun. Vorbești cu computerul. Cu mașina. Cu hainele. Vorbești cu orice.
- Da, așa e, recunoștea ea cu mândrie.
- Și cel mai frecvent spui “Mulțumesc”.
- Ei bine, sunt recunoscătoare că mașina mea funcționează bine, că sunt legată de prieteni prin intermediul computerului, că hainele se simt atât de bine la purtat.
- Cred că trăiești o viață fermecată.
- Sunt binecuvântată, admintea ea.