fericirea o cautam toata viata

Aș vrea să înțeleg de ce a fost nevoie de un milion de cuvinte pentru a mă face să cred că am o calitate sau o trăsătură bună, dar doar un singur cuvânt mă face să cred că am un milion de defecte sau trăsături lipsite de valoare. Mi-aș dori să înțeleg de ce îmi este atât de ușor să mă urăsc, dar atât de greu să mă iubesc. Adică n-am avut o problemă să mă privesc în oglindă și să-mi arăt defectele, dar mi s-a părut întotdeauna greu să văd calitățile. Aș vrea să înțeleg de ce mi-a fost atât de ușor să supraviețuiesc în momente foarte grele , doar ca să construiesc temelia fericirii. Ca și cum fericirea nu este binevenită în inima mea, așa că am creat furtuni care să o distrugă. Aș vrea să înțeleg de ce încerc mereu să mă încadrez în tiparul altora. Este aproape ca și cum gândul că nu ajung să trăiesc la așteptările altora mă face mai puțin îndrăgit. Mă întreb cât de diferită ar fi viața mea dacă mi-aș face propriile alegeri și nu aș mai permite societății să preia conducerea… Mi-aș dori să înțeleg de ce îmi amintitesc mereu doar greșelile pe care le-am făcut. Pentru că e bine că nu sunt perfect. E OK faptul că sunt uman. Nu spun întotdeauna ceea ce trebuie. Nu fac întotdeauna ceea ce trebuie. Dar apoi mă întreb, fac oare ceva bine? Aș vrea să înțeleg că eșecurile nu mă definesc. E în regulă faptul că am eșuat și e în regulă dacă voi eșua din nou. Nu întotdeauna este vorba despre rezultatul final, ci despre atitudinea mea în tot acest lucru. Niciodată nu par să o găsesc în mine, niciodată nu sunt pozitivă după înfrângere… Aș vrea să înțeleg că toate lucrurile se vor întâmpla la timpul lor. Toată lumea are propria sa călătorie. Nu trebuie să mă gândesc la viața altor oameni și să mă întreb de ce nu sunt încă acolo. Pentru că voi fi, într-o zi; Trebuie doar să aștept ca eu să ajung acolo. Dar m-am convins că nu pot ajunge. . M-am convins că nu merit. Aș vrea să înțeleg