Tag: iubire fata de tata

Scrisoare pentru tata – Loveisaname În timp ce lumea crede că este nevoie de o mamă pentru a crește un copil, există o întreagă mulţime de bărbaţi singuri care se luptă să câștige respectul ca gardieni capabili. O fiică a scris o scrisoare inimaginabilă tatălui ei, mulțumindu-i că este tatăl perfect. Această scrisoare ne face să ne dăm seama cât de important este să ne apreciem părinții. Scrisoarea se termină cu o notă de mulţumire frumos scrisă, care ne aminteşte de toate lucrurile mici pe care părinţii nostrii le-au făcut pentru noi. “Astăzi, la Meijer, m-am dus să-mi aleg crema de ras și am auzit o mamă vorbind cu fiica ei despre bărbierit. Pentru acea fată a fost prima dată când îşi cumpăra aparat de ras, iar mama ei îi explica ce fel de aparat de ras avea nevoie, cum să-și radă picioarele, etc. Am simțit acel nod în gât pe care-l simt în mod normal când văd o mamă și o fiică. Ai crede că după 14 ani fără mama mea, să văd pe cineva cu mama sa nu m-ar face să mă întristez sau să fiu geloasă, dar pur și simplu se întâmplă. De data asta, însă, nu puteam să scap de chicotit. Mi-am amintit un moment similar pe care l-am împărtășit cu tatăl meu. Nu voi uita niciodată privirea de pe fața tatălui meu când i-am spus că vreau să-mi rad picioarele. Într-o vară după moartea mamei, câteva dintre fetele cu care am mers în tabăra de vară au început să mă tachineze cu privire la picioarele mele păroase.Îmi amintesc că am venit la tata și mi-a fost atât de jenă să-i cer ajutorul. Pentru o clipă a stat cu capul în jos, şi apoi a oprit televizorul, m-a dus în baie, mi-a dat o lamă nouă pe aparatul său de ras , mi-a dat crema de bărbierit și m-a învățat cum să-mi rad picioarele. Tații singuri nu primesc creditul pe care îl merită; în special al meu și toţi bărbaţii care sunt lăsați să joace ambele roluri. În copilăria mea nu a existat niciodată un moment în care am crezut cu adevărat că mi-a lipsit ceva.Tatăl meu a fost atât de bun în îndeplinirea ambelor roluri și în asigurarea faptului că copilăria mea era cât se poate de normală; încât nu a existat niciodată un moment în care să cred că viața sau Dumnezeu mă înșfacă.…