Lumea e un loc cu ecou. Dacă azvârlim furie, furia se întoarce la noi; dacă oferim iubire, iubirea se întoarce la noi. Iubirea n-ar trebui să ceară nimic în schimb, altminteri, ea își pierde aripile, nu poate să zboare. Se înrădăcinează în pământ, devine foarte pământeană; atunci nu e decât dorință carnală și aduce multă suferinţă. Iubirea n-ar trebui să pună condiţii, cel care o oferă n-ar trebui să aştepte nimic in schimbul ei. Ea ar trebui să existe de dragul ei înseşi – nu pentru vreo răsplată, nu în vederea vreunui rezultat. Dacă există vreun motiv în spatele ei, iubirea ta nu poate deveni necuprinsă precum cerul. Ea va fi închisă între graniţele strâmte ale motivului respectiv; motivul devine definiția ei, hotarul ei. Iubirea lipsită de motive nu are nici un hotar: ea e exaltare pură, exuberanţă, e parfumul inimii. Iar faptul că nu există dorința de a obţine vreun rezultat nu înseamnă că nu vor apărea rezultate; ele vor apărea, apar înmiite, fiindcă tot ceea ce oferim lumii se întoarce la noi, revine ca un bumerang. Lumea e un loc cu ecou. Dacă azvărlim furie, furia se întoarce la noi; dacă oferim iubire, iubirea se întoarce la noi. Dar acesta e un fenomen natural: nu e nevoie să te gândeşti la el. Poţi să ai toată increderea: se va întămpla de la sine. Aceasta este legea karmei, culegi ceea ce semeni; primeşti ceea ce oferi. Aşadar, nu e nevoie să te gândeşti la asta, se întâmplă în mod automat. Urăște, și vei fi urât. Iubeşte, şi vei fi iubit.
Lumea e un loc cu ecou. Dacă azvârlim furie, furia se întoarce la noi; dacă oferim iubire, iubirea se întoarce la noi. Iubirea n-ar trebui să ceară nimic în schimb, altminteri, ea își pierde aripile, nu poate să zboare. Se înrădăcinează în pământ, devine foarte pământeană; atunci nu e decât dorință carnală și aduce multă … Read more