Toti suntem niste cersetori

Astăzi, după ce am văzut un cerşetor pe stradă, mi-am dat seama că, într-un fel sau altul, toţi suntem cerşetori. Poate că nu cerşim bani pe stradă, dar cu siguranţă cerşim fericire aproape fără încetare. Explicit sau în subconştient, noi implorăm lumea constant “Te rog, fă-mă să mă simt bine, dă-mi ceva care să mă facă să mă simt mai fericit, te rog, te rog, te rog, dă-mi, dă-mi, dă-mi.” Chiar şi rugăciunile noastre, cel mai adesea nu sunt altceva decăt: “Doamne, te rog dă-mi ceva care să mă facă mai fericit!” Iar atunci cănd primim ceea ce dorim, ne rugăm din nou, dar de data asta spunem: „Te rog, nu-mi lua ce am!” Cerşim multe lucruri, cum ar fi putere, frumuseţe, recunoaştere, un loc de muncă mai bun, mai mulţi bani, o relaţie etc. Nu sunt lucruri de care să ne pese atăt de mult, dar avem credinţa că posesia lor ne va face mai fericiţi, ceea ce, pe termen scurt s-ar putea să funcţioneze, dar niciodată pe termen lung. Să luăm ca exemplu unul dintre cele mai frecvente lucruri pe care le cerșim: relaţii. Nu e nimic gresit în a dori o relaţie, problema este că, dacă simţim că avem nevoie de o relaţie (adică nu putem fi fericiţi fără ea), nu suntem fericiți cu noi înșine, experimentăm o formă de vid interior, nutrind speranţa că o va umple. Când o obţinem, inteligenţa noastră inţelege că acum suntem foarte fericiţi, iar înainte nu eram, şi aşa începem să devenim dependenţi de relaţia care ne-a adus tericirea, relația devine o adicţie. Știm cu toţii că, atunci cănd suntem dependenți de ceva, ne temem să nu pierdem lucrul respectiv, şi frica asta ne va însoți mereu. Ţinem foarte străns lucrurile pe care ne e frică că le pierdem, iar ţinutul străns e cea mai proastă reţetă pentru o re-laţie şi pentru orice încercare, in general, de dobăndire a fericirii. Ca să ne eliberăm de această dependenţă, trebuie să găsim sentimentul împlinirii nu într-o relaţie, nu în lucrurile materiale sau în lume, ci în noi înşine. Poate că pare evident însă nu e ceva ușor de inţeles, motiv pentru care mulţi oameni sunt pur și simplu nefericiţi. Sau sunt fericiți atâta timp cât au parte de lucrurile pe care şi le doresc. Dar totul e în schimbare şi nimic nu ţine la nesfârşit. Toţi ştim asta, conştient sau nu, şi ajungem…