Uneori trebuie să pierdem orice speranță înainte de a găsi credința neclintită.

Este vorba de acele șocuri care îţi deschid ochii și te trezesc. Sunt momentele în care îţi dai seama cine eşti cu adevărat, cine vrei să fi și ce fel de viață doreşti să trăieşti. Sunt momentele în care te distrugi complet, care ți-au arătat cine va fi acolo pentru tine și cine nu. Este vorba de suferința care te face să pui la îndoială totul despre dragoste până când ajungi la cea mai grozavă iubire dintre toate. Momentele dificile ne modelează. Sunt adevărurile grele care ne învață lecțiile pe care trebuie să le învățăm și este durerea care ne face să creștem. Lucrurile pe care nu le-am văzut complet nu ne-au forțat să căutăm răspunsuri, să ne reinventăm, să ne luptăm, să ne ridicăm și să ne căutăm calea. Sunt lucrurile care ne întorc, lucrurile care ne fac să ne dorim să luptăm pentru viețile noastre. Întotdeauna lucrurile care ne frâng ne ajută să ne vindecăm. Întotdeauna oamenii care ne-au dezamăgit ne împing în brațele celor cărora le pasă. Întotdeauna cei care nu ne-au ales ne obligă să ne alegem singuri. Numai atunci când ne despărțim în mod activ de lucrurile care ne fac viața mai grea, putem să evoluăm cu adevărat și să găsim un sens real în viețile noastre, să ne găsim scopul și să ne găsim chemarea adevărată. Numai atunci când decidem să lăsăm restul de pe urma distrugerilor, obstacolelor și tragediilor din trecut, putem trăi cu adevărat o viață sănătoasă. O viață fără frică, negativitate și toxicitate nejustificată. Universul vrea ca noi să fim fericiți (sau așa aș vrea să cred) – este scopul final. Și, uneori, trebuie să trecem prin faze dificile de auto-reflecție și perioade de tranziție pentru a înțelege în ce direcție vrea universul să mergem și ce vrea cu adevărat de la noi. Uneori trebuie să fim cu adevărat în mizerie pentru a putea învăța cum să ne bucurăm de fericirea noastră. Uneori trebuie să pierdem orice speranță înainte de a găsi credința neclintită.