Tag: Despre sentimentul de a fi indragostit

Am primit recent mesaje de la o prietenă care a trecut printr-o perioadă grea. Îmi spunea că, după ce mult timp a fost singură, a întâlnit pe cineva perfect pentru ea, pe cineva cu care părea să aibă o conexiune autentică. Doar că apoi, din senin şi fără un motiv clar, relaţia s-a încheiat. Întrebarea ei era de ce atrage mereu astfel de experienţe, de vreme ce nu e prima dată când cineva dispare brusc din viaţa ei. Se întreba dacă nu ar trebui să schimbe ceva anume la ea. În opinia mea, noi nu suferim pentru că suntem răi sau pentru că viaţa e rea, ci pur şi simplu pentru că inţelegem greşit câteva principii de bază ale vieţii. »M-am deschis în faţa lui cu gândul de a învăţa şi cu speranţa că vom creşte impreună spiritual, arătându-i cât de mult îl apreciam, făcându-l să se simtă iubit”, spunea prietena mea. Foarte frumos şi onest şi sunt convins că ea spune cu adevărat ce simte şi crede, doar că, de multe ori, ceea ce simţim şi credem nu este întru totul corect. Nu creştem spiritual împreună cu celălalt. Creştem împreună cu noi inşine, învăţând din experienţele pe care ni le oferă viaţa. Pentru a creşte spiritual, nu e nevoie nici să avem un partener, nici să nu avem. Creştem spiritual prin îmbrăţişarea tuturor experienţelor pe care ni le aduce viaţa, cu partener sau fără. Motivul pentru care prietena mea — la fel ca cei mai mulţi dintre noi — îşi doreşte un partener (dincolo de imboldul înnăscut de procreere, pentru continuarea speciei) şl motivul pentru care doreşte să-l facă pe partener să se simtă iubit sunt date de sentimentul propriu de vid interior, pe care încercăm să-l umplem prin compania celuilalt. În cazul ăsta, adevărul e că nu ne iubim partenerii de dragul lor, ci de dragul nostru. Bineînţeles că mai există un motiv uriaș penru care căutăm iubirea. Când suntem îndrăgostiţi, ne simţim întregi și compleți şi expansivi, binecuvântaţi, bucuroşi, şi radianţi şi mulţumiţi, şi aşa mai departe. O stare minunată din care avem multe de invăţat şi experimentat. E ca o fereastră prin care putem experimenta sinele nostru real… doar că toate aceste frumoase calităţi sunt împrumutate de la această stare şi se vor evapora în clipa care nu vom mai fi îndrăgostiţi, adică într-un interval de la două luni până la doi ani din momentul iniţial…