Tag: Eseu despre obligatia respectarii regulilor

Cu toții simțim prezența apăsătoare a regulilor, atât scrise, cât și nescrise – putem vorbi, practic de o regulă a vieții. Spațiile publice, petrecerile, chiar și relațiile sau conversațiile ocazionale sunt pline de reglementări și birocrație care, aparent sunt acolo pentru a ne dicta fiecare mișcare. Afirmăm că regulile sunt un afront la adresa libertății noastre și susținem că sunt „acolo pentru a fi încălcate”. Nu ai timp? Salvează articolul ca PDF Obosit? Descarcă articolul PDF pentru a-l citi mai târziu Dar, cred că nu regulile, normele și obiceiurile în general sunt problema – ci cele nejustificate. Partea complicată și importantă, probabil, este stabilirea diferenței dintre cele două. Un start bun este să-ți imaginezi viața într-o lume fără reguli. În afară de faptul că, corpurile noastre urmează niște legi biologice foarte stricte și complexe, fără de care am fi cu toții condamnați, chiar cuvintele pe care le scriu acum, urmează niște reguli literare. În momente de individualism artistic, m-aș putea gândi, în vis să mă eliberez de ele. Dar această nouă libertate lingvistică mi-ar ajuta cu adevărat la ceva sau mi-ar elibera gândurile? Lewis Carroll în poemul său Jabberwocky, de exemplu – a reușit un anumit grad de anarhie literară. Dar, în general, ruperea de regulile limbajului meu mă face, nu atât de neînlănțuit, cât de incoerent. Byron a încercat negarea multor reguli în viața sa personală, dar a fost și un adept pentru rimă și metru. În poemul său, When We Two Parted , de exemplu, Byron scrie despre dragostea interzisă, o iubire care a încălcat regulile, dar o face urmând tocmai niște legi poetice bine stabilite. In secret we met In silence I grieve, That thy heart could forget, Thy spirit deceive. If I should meet thee After long years, How should I greet thee?– With silence and tears. Luați în considerare, de asemenea, cum regulile sunt esența sportului, a jocurilor și a puzzle-urilor – chiar și atunci când întregul lor scop este presupus a fi distractiv. Șahul sau fotbalul fără reguli nu ar fi șah sau fotbal – ar fi activități complet fără formă și fără sens. Într-adevăr, un joc fără reguli nu este deloc un joc. Multe dintre normele vieții de zi cu zi îndeplinesc exact aceeași funcție ca și regulile jocurilor – spunându-ne ce „mișcări” putem și nu putem face. Convențiile „te rog” și „mulțumesc” sunt într-adevăr arbitrare – dar faptul că avem astfel de convenții și,…