lacomia

Atunci când răsăritul zâmbește Știi că noaptea și-a dat duhul Atunci când visele se duc la culcare Realitatea învie și creația moare… Mă uit la cer și privesc în depărtare Aroganța mă ține deasupra ,văd oamenii de sus. Dar am ales să îi las deoparte și să urc tot mai sus. Ce ironic e că prin ochii lor mă târăsc pe pământ. Nu dețin bunuri materiale și nu car vreo carieră in spate. Eu nu îmi vând sufletul incapabil de a vedea dincolo de moarte. Astăzi am descoperit că omul se teme de ceva mai rău decât… moartea Se teme că va fi lăsat în uitare…. Consecvent am concis Puritatea umană s-a transformat într-un mit. Mituri ce ridică ziduri între noi Căci singurii ce ne împiedică să fim naturali Suntem noi, personalități deformate Mutilate in decenii și secole de ignoranță. Apariția banului a fost motivul ce ne-a semnat sentința. Lăcomia e sufletul…in corpul nostru gol Astăzi iubim doar instinctiv. Iubirea adevărată a rămas doar un scris. Moștenirea sufletului, e risipă Cărțile ce o expun sunt istorie și atât. Și astfel cei ce renunță la socializare Sunt cei care mai țin trează speranța Că va veni cineva și ne va trezi dorința De a trăi simplu și natural. Până la urmă ne este suficient să trăim unul pentru celălalt . Majoritatea au uitat… Atunci când îți ucizi propriul suflet comiți cel mai mare păcat… Puritatea umană