Atunci când răsăritul zâmbește
Știi că noaptea și-a dat duhul
Atunci când visele se duc la culcare
Realitatea învie și creația moare…
Mă uit la cer și privesc în depărtare
Aroganța mă ține deasupra ,văd oamenii de sus.
Dar am ales să îi las deoparte și să urc tot mai sus.
Ce ironic e că prin ochii lor mă târăsc pe pământ.
Nu dețin bunuri materiale și nu car vreo carieră in spate.
Eu nu îmi vând sufletul incapabil de a vedea dincolo de moarte.
Astăzi am descoperit că omul se teme de ceva mai rău decât… moartea
Se teme că va fi lăsat în uitare….
Consecvent am concis
Puritatea umană s-a transformat într-un mit.
Mituri ce ridică ziduri între noi
Căci singurii ce ne împiedică să fim naturali
Suntem noi, personalități deformate
Mutilate in decenii și secole de ignoranță.
Apariția banului a fost motivul ce ne-a semnat sentința.
Lăcomia e sufletul…in corpul nostru gol
Astăzi iubim doar instinctiv.
Iubirea adevărată a rămas doar un scris.
Moștenirea sufletului, e risipă
Cărțile ce o expun sunt istorie și atât.
Și astfel cei ce renunță la socializare
Sunt cei care mai țin trează speranța
Că va veni cineva și ne va trezi dorința
De a trăi simplu și natural.
Până la urmă ne este suficient să trăim unul pentru celălalt .
Majoritatea au uitat…
Atunci când îți ucizi propriul suflet comiți cel mai mare păcat…
