Margaret Mitchell

Pe aripile vântului – Alexandra Ripley A trecut o perioadă destul de lungă de când am citit capodopera lui Margaret Mitchell – Pe aripile vântului. Însă, cu toate acestea, îmi aduc aminte, clar, cum pe la sfârșitul cărții, mă rugam, să existe o continuare a acestei opere. Sunt câțiva ani buni , de când, pe vremea în care eram încă la liceu, prin clasa a 12-a , și trebuia să citesc cărți care în mod normal mi-ar fi trebuit pentru examenul de Bacalaureat , eu îmi tot băteam capul cu fel și fel de opere care nu aveau nici o legătură cu programa școlară. Din păcate , în ultima perioadă, n-am prea mai avut suficient timp pentru a aprofunda această taină a lecturii, care de altfel , odinioară îmi făcea atâta plăcere. Experiența pe care am avut-o atunci când am găsit , fără vreo intenție bine stabilită, continuarea, a fost una care, mi-a rămas foarte adânc întipărită în minte.. Bucuria pe care am simțit-o în momentul acela, este una greu de explicat în cuvinte, pe această foaie nevinovată. Îmi aduc aminte, cum, datorită exaltării din momentul respectiv am reușit sa plasez o comandă rapidă pe internet și așteptam cu nerăbdare să văd ce se mai poate întâmpla. Cu toate acestea, mi-a atras atenția faptul că, sincer să fiu, autoarea îmi era necunoscută , – Alexandra Ripley și am pus la îndoială măiestria acesteia în această artă a scrierii într-o comparație directă cu autoarea, prea bine cunoscută, Margaret Mitchell. Continuarea unei astfel de capodopere, din punctul meu de vedere, ar trebui să prezinte o foarte mare responsabilitate deoarece va trebui să te ridici la nivelul așteptărilor, care în cazul de față sunt foarte mari. Acesta a fost și principalul motiv, pentru care la început am fost puțin reticent în ceea ce privește continuarea romanului. Îmi era teamă, să nu fi asistat la distrugerea unei opere care pe mine m-a marcat foarte mult. Sursa : Google Îmi era teamă ca nu cumva , continuarea acestei cărți , să nu mă facă să-mi schimb total părerea despre construirea personajelor, firului epic s.a.m.d In momentul în care scriu aceste rânduri, îmi aduc aminte totodată și de filozoful, poetul, dramaturgul nostru, Lucian Blaga și despre a sa operă “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. O să pot exemplifica, cu ajutorul acestuia, pentru a mă putea face mai bine înțeles, teoria pe care am…