enigma otiliei

Ei bine, ajung să vorbesc despre proba de care îmi era cel mai frică dintre cele 3 probe care se dau la bacalaureat, și anume :limba și literatura română. Deci să încep cu începutul, acum 3 săptămâni am început să realizez că mai aveam puțin timp până la bac . Nu realizam cât de repede poate să treacă timpul și mereu îmi spuneam că mai am timp pentru a învăța. Mi-am propus să învăț în fiecare zi câte o operă, dar la ce leneșă am putut să fiu, nu am putut să realizez asta, în cele din urmă. Când învățam, când nu învățam, spre exemplu în fiecare weekend, nu puneam mână pe carte, deoarece îmi petreceam timpul cu al meu prieten, asta nu regret oricum. În restul zilelor când aveam chef învățam, când nu nu, dar mai mult de o operă pe zi n-am învățat. Am făcut o mare greșeală pe care acum o regret și dacă aș putea să dau timpul înapoi, n-aș mai face-o. Despre ce greșeală vorbesc? Ei bine, cu o săptămână înainte de bac învățasem câteva opere și am observat că nu am timp să le învăț sau să le repet pe toate, iar din această cauză mi-am spus  “nu mai învăț și nici nu mai repet operele de au fost la simulare și la bac anul trecut “. Prin urmare n-am învățat  Ion, Enigma Otiliei, Moromeții și O scrisoare pierdută , iar pe lângă astea n-am învățat nici Riga Crypto și Lapona Enigel, că na , am zis că dacă e să pice pică la alegere dintre cei 3 reprezentați ai poeziei moderniste, și nici Iona n-am mai învățat. M-am axat mult mai mult pe poezii decât pe opere, îmi doream atât de mult să pice o poezie din cele pe care le știu, dar se pare că a picat fix ceea ce eu n-am repetat deloc și anume un roman interbelic . Când am văzut, nu eram sigură pe mine, care o fi acel roman și au spus unii elevi prin clasă că avem de ales între Ion și Baltagul, îmi făceam nervi când mă gândeam că n-am repetat tocmai în ideea asta că nu ar avea cum să pice, dar “ niciodată să nu spui niciodată”. Eram atât de tulburată de gândul ăsta că ce mă fac, ce scriu încât să ating măcar 2 pagini, încât nu puteam să mă concentrez pe primele…