Sigismund

Nu muntele îl cucerim, ci pe noi înşine. Edmund Hillary (1919-2008) , primul om care a escaladat Muntele Everest, împreună cu şerpaşul Tenzing Prostul… este cel care n-a încercat în viaţa lui nici un experiment. Erasmus Darwin, fizician englez, 1713-1802 Prima întrebare pe care mi-o veţi adresa şi la care eu trebuie să încerc să răspund este aceasta: „ Ce rost are să urci pe Muntele Everest? ” Iar primul meu răspuns ar fi „ Nici unul ” Nu există nici cea mai vagă perspectivă a vreunui câştig. Oh, am putea afla câte ceva despre reacţia corpului omenesc la altitudini mari, şi poate că medicii ar transforma observaţiile noastre în informaţii utile domeniului aviatic. Altfel însă, nu avem nimic de câştigat. Nu ne vom întoarce cu nici un grăunte de aur sau argint, cu nici o piatră preţioasă, cu fier ori cu cărbune. Nu vom găsi acolo nici măcar o palmă de pământ care să poată fi cultivat în scopuri alimentare. De aceea, dacă nu veţi înţelege că există în sufletul omenesc ceva ce reacţionează la provocarea lansată de acest munte şi încearcă să-i răspundă, că lupta cu el este lupta vieţii înseşi spre înălţimi mereu mai mari, atunci nu veţi pricepe de ce mergem acolo. Această aventură nu ne aduce altceva decât bucurie pură. Iar bucuria este, la urma urmei, scopul vieţii. Nu trăim doar pentru a mânca şi a face bani. Mâncăm şi facem bani pentru a ne putea bucura de viaţă. Asta înseamnă viaţa şi acesta-i ţelul ei. George Mallory, alpinist englez care a murit în drum spre Vârful Everest în 1924. Descoperirea trupului său, în 1994, a relansat speculaţiile cu privire la posibilitatea ca el, împreună cu partenerul său de ascensiune, Andrew Irvine, să fi atins vârful înainte de a pieri. Cine îndrăzneşte câştigă. Motto al trupelor SAS În 2002, Broch Enright, un artist în vârstă de 25 de ani, a înfiinţat o companie de „ răpiri la comandă ” pentru newyorkezii plictisiţi, care năzuiau la ceva aventură în viaţa lor. Zeci de clienţi i-au plătit lui şi echipei sale între 1500 şi 4000 de dolari pentru a fi răpiţi în mod violent. ( Costurile variau în funcţie de nivelul pericolului implicat.) Fiecare răpire era astfel organizată încât să satisfacă gusturile şi fobiile clientului, însă majoritatea preferau să fie încolţiţi într-un loc secret, legaţi, cu căluş şi cu ochii acoperiţi, luaţi pe sus şi târăţi de…