Nu muntele îl cucerim, ci pe noi înşine.
Edmund Hillary (1919-2008) , primul om care a escaladat Muntele Everest, împreună cu şerpaşul Tenzing
Prostul… este cel care n-a încercat în viaţa lui nici un experiment.
Erasmus Darwin, fizician englez, 1713-1802
Prima întrebare pe care mi-o veţi adresa şi la care eu trebuie să încerc să răspund este aceasta: „ Ce rost are să urci pe Muntele Everest? ” Iar primul meu răspuns ar fi „ Nici unul ” Nu există nici cea mai vagă perspectivă a vreunui câştig. Oh, am putea afla câte ceva despre reacţia corpului omenesc la altitudini mari, şi poate că medicii ar transforma observaţiile noastre în informaţii utile domeniului aviatic. Altfel însă, nu avem nimic de câştigat. Nu ne vom întoarce cu nici un grăunte de aur sau argint, cu nici o piatră preţioasă, cu fier ori cu cărbune. Nu vom găsi acolo nici măcar o palmă de pământ care să poată fi cultivat în scopuri alimentare. De aceea, dacă nu veţi înţelege că există în sufletul omenesc ceva ce reacţionează la provocarea lansată de acest munte şi încearcă să-i răspundă, că lupta cu el este lupta vieţii înseşi spre înălţimi mereu mai mari, atunci nu veţi pricepe de ce mergem acolo. Această aventură nu ne aduce altceva decât bucurie pură. Iar bucuria este, la urma urmei, scopul vieţii. Nu trăim doar pentru a mânca şi a face bani. Mâncăm şi facem bani pentru a ne putea bucura de viaţă. Asta înseamnă viaţa şi acesta-i ţelul ei.
George Mallory, alpinist englez care a murit în drum spre Vârful Everest în 1924. Descoperirea trupului său, în 1994, a relansat speculaţiile cu privire la posibilitatea ca el, împreună cu partenerul său de ascensiune, Andrew Irvine, să fi atins vârful înainte de a pieri.
Cine îndrăzneşte câştigă.
Motto al trupelor SAS
În 2002, Broch Enright, un artist în vârstă de 25 de ani, a înfiinţat o companie de „ răpiri la comandă ” pentru newyorkezii plictisiţi, care năzuiau la ceva aventură în viaţa lor. Zeci de clienţi i-au plătit lui şi echipei sale între 1500 şi 4000 de dolari pentru a fi răpiţi în mod violent. ( Costurile variau în funcţie de nivelul pericolului implicat.) Fiecare răpire era astfel organizată încât să satisfacă gusturile şi fobiile clientului, însă majoritatea preferau să fie încolţiţi într-un loc secret, legaţi, cu căluş şi cu ochii acoperiţi, luaţi pe sus şi târăţi de colo-colo ore întregi sau chiar zile. Clienţii erau răpiţi de pe stradă, ori din paturile lor, în miez de noapte. „ E ca şi cum ai păşi în afara ta. Am vrut să văd cum mă descurc ”, a declarat Jason, tâmplar, după a treia sa răpire.
Fă o singură dată lucrul pe care ceilalţi spun că nu-l poţi face, şi niciodată nu vei mai lua în seamă limitările lor.
Căpitanul James Cook, explorator englez, 1728-1779
La sfârşitul lunii Ianuarie 2008, englezul Mark Boyle, a plecat din Bristol, oraşul în care locuia, într-un pelerinaj de 2 ani şi jumătate, pe distanţa de 14.000 de kilometri, până la locul în care s-a născut Mahatma Gandhi. Scopul lui era acela de a sublinia bunătatea sufletului omenesc. Boyle plănuise să ajungă în India fără a cheltui un ban, supravieţuind doar prin amabilitatea oamenilor întâlniţi în drum – ca un protest împotriva comercialismului. Dar n-a ajuns decât până în Calais. „Oamenii credeau că sunt un fel de refugiat”, a declarat aventurierul siderat, explicând problemele de limbaj care au împietat asupra calătoriei sale. “Li se părea că cerşesc.” Boyle a recunoscut că aspectul său aparte a avut probabil un rol în faptul că nu a primit de la semenii săi francezi decât o ciocolată şi o punguţă cu alune. Vorbind despre pantalonii săi de un galben electric, despre sandalele şi unghiile de la picioare vopsite în negru, proprietarul unui magazine de produse alimentare organice a adăugat: „În Franţa, oamenii sunt ceva mai sofisticaţi şi, evident, nu au fost deloc impresionaţi.”
Ne ducem pe Lună fiindcă stă în firea omenească să răspundă la provocări. E înscris adânc în sinele nostru interior… trebuie să facem aceste lucruri, aşa cum somonul trebuie să înoate în aval.
Neil Armstrong, astronaut american
Biserica spune că Pământul este plat, dar eu ştiu că e rotund, fiindcă i-am văzut umbra pe Lună, şi am mai multă încredere într-o umbră decât în Biserică.
Fernando de Magellan, explorator portughez, cca 1480-1521
„E un chilipir incredibil, la o sută de milioane de dolari locul” , afirma Eric Anderson, preşedinte şi director al Space Adventures, cu privire la planurile sale de a trimite doua persoane particulare pe faţa nevăzută a Lunii, „Cred că această piaţă este una mult mai mare decât şi-ar putea imagina oamenii.” Compania americană Space Adventures, pionieră în turismul spaţial, a trimis deja cinci clienţi pe Staţia Spaţială Internaţională, la preţul de circa douăzeci şi cinci de milioane fiecare, însă adventura selenară este, de departe, cel mai ambiţios proiect al său până acum. Compania promite că, pentru suma de o sută de milioane de dolari, turistul selenar va conduce prima misiune spaţială importantă a secolului XXI, va deveni un catalizator al colonizării umane a spaţiului cosmic, va intra în rândurile celor mai mari exploratori ai lumii, va fi martorul măreţului spectacol al răsăritului Terrei şi va explora faţa nevăzută a Lunii.
Nu sunt de fapt un om de ştiinţă, nu sunt un observator, un experimentator sau un gânditor. Sunt, prin temperament, doar un conchistador – un aventurier, dacă vreţi să vă traduc – mânat de curiozitatea, curajul şi tenacitatea ce caracterizează un astfel de om.
Sigismund Freud, într-o scrisoare către Wihelm Fliess, 1 Februarie 1990
Nebunii dau năvală acolo unde îngerii se tem să păşească.
Alexander Pope, poet englez, 1688-1744
Oamenii călătoresc pentru a se minuna de înălţimea munţilor, de valurile uriaşe ale mării, de văile lungi ale râurilor, de vasta întindere a oceanului, de mişcarea circulară a stelelor, dar trec unii pe lângă alţii fără a se minuna.
Sfântul Augustin, 354-430
