Afirmaţia lui Nicolae Iorga, conform căreia „Lenea e sinucidere blânda”, surprinde unul dintre cele mai periculoase defecte pe care un om le poate avea: lenea. Consider că lenea anulează un aspect important şi necesar oricărei iniţiative umane – entuziasmul, aflat în strânsă legătură cu voinţa, de aceea cred în ideea citată.
În primul rând, o atitudine pasivă, lipsită de implicare, fără dorinţa de a construi ceva şi aşteptând doar ca totul să ne fie dat, fără vreun efort personal, ne poate transforma în nişte persoane fără scopuri în viaţă. Or, fără dorinţa de a ajunge „undeva” existenţa este inutilă. Cred ca rostul omului în viaţă este acela de a crea, de a lăsa ceva în urmă, însă odată instalată lenea, aceasta „interzice orice paradis”, cum spune Vasile Ghica, ne face să dăm înapoi, să renunţam înainte de a începe şi, în consecinţă, să nu realizăm nimic. Lenea poate fi considerată un lux permis în mod nejustificat, dacă ne gândim la existenţa noastră limitată în timp
De multe ori omul este definit de ceea ce face, de ceea ce întreprinde. Mai mult, dacă ne lăsăm acaparaţi de această stare de lene vom pierde multe dintre bucuriile vieţii cum ar fi, de exemplu, savoarea emanată de o victorie obţinută prin efort propriu.
Prin urmare, stă doar în puterea noastră să alegem dacă vrem să ne sinucidem „blând”, sau să ne umplem existenţa cu împliniri, luând afirmaţia dată ca pe un avertisment.
Sursa : Internet
