Omul este rodul educaţiei pe care o primeşte.
Un subiect pe care ar trebui să se pună mai mult accent in ziua de astăzi este educaţia.
Aduc în discuţie faptul că ar trebui să fim mai grijuli cu copiii noştri deoarece societatea , în prezent, nu dă semne că ar putea să conducă tânăra generaţie pe un drum al gloriei. Ceea ce mă face să afirm lucrul acesta, nu provine din surse neîntemeiate ci se datorează proporţiei exagerate a adolescenţilor ce se numără printre aceia care , vorba “cei şapte ani de acasă“ nu le este cunoscută.
Bazele unei educaţii corecte trebuie să se pună cât mai devreme posibil; nu ne mai permitem să amânăm, să lăsăm în grija unor persoane incapabile educaţia copiilor noştri. Această problemă cu care ne confruntăm trebuie să cunoască o imbunătăţire, altfel cu toţii vom avea de pierdut de pe urma acesteia.
Cei mai mulţi dintre părinţi nu işi iau cu simţ de răspundere atribuţia de părinte. Fie nu sunt pregătiţi pentru acest pas, fie le pasă prea puţin de viitorul propriului copil. Marea majoritate a tinerilor care se confruntă cu probleme reale este altcătuită dintre aceia care nu au avut parte de iubirea părinţilor – aceştia fiind plecaţi in ţări străine si lăsându-i pe aceştia în grija rudelor sau chiar singuri, astfel că aceşti copii au trebuit să-şi extragă educaţia “din stradă” fapt pentru care se află în această situaţie.
Ne confruntăm totodată cu o problemă ce ar trebui să ridice mari semne de întrebare în rândul conducerii şi nu numai. Mentalitatea părinţilor în ziua de azi, datorată în mare parte situaţiei sociale din ţara noastră, este aceea că trebuie să muncească pentru străini ca să poată face faţă cheltuielilor zilnice.
S-au constrâns cu toţii atât de mult încât , orizonturile celor ce trebuie să ofere educaţia necesară s-au redus doar la “Copilul meu este în viaţă” şi nimic mai mult. Prea puţin contează pentru aceştia că proprii lor copii nu primesc dragoste părintească, nu primesc mângâierile de care au nevoie, nu primesc îndrumări corecte, şi nu se întreabă niciodată – Ai mei copii sunt într-adevăr fericiţi?