Acum 6 ani, eu împreună cu 2 prieteni de-ai mei ne-am hotorât să mergem într-o scurtă vizită de 4 zile în Paris. Aveam totul planificat cu 2 luni înaintea plecării (biletele de avion, cazarea, biletele pentru transferul de la aeroport la cazare), nu ne rămânea decât să așteptăm cu nerăbdare ziua plecării. În ziua plecării, cu câteva ore înainte să ne îndreptăm spre aeroportul internațional din Craiova, am printat atât biletele de avion cât și biletele de microbuz de la aeroportul din Paris până la cazare.
Înainte de a ne îndrepta spre aeroport, îmi amintesc cu claritate faptul că le-am spus prietenilor mei să verifice dacă au buletinele la ei ca să nu ne trezim la aeroport că nu ne putem îmbarca în avion, însă eu nu am mai verificat, deoarece eram convinsă că sigur am buletinul în portofel, acolo unde îl țin mereu, pentru că sunt o persoană responsabilă și organizată.
Am ajuns la aeroport cu o oră înainte ca avionul să decoleze, deoarece consideram că avem destul timp să ne și plictisim ținând cont de faptul că aeroportul din Craiova este foarte mic și imediat putem trece de check in și securitate. În momentul în care am fost nevoiți să trecem prin procedurile de securitate, ne-am căutat buletinele și biletele de avion pentru a le avea la îndemână, iar în acel moment, fix eu nu mi-am găsit buletinul. Am început să mă panichez, nu îmi venea să cred că nu îl găsesc și bănuiam că nu am cum să mai plec.
Am întrebat o persoană de la compania la care aveam zborul ce pot face în această situație, și mi-a spus că dacă nu am buletinul, pot folosi pașaportul. Însă nici măcar pașaportul nu îl aveam la mine. Paradoxal, acesta era chiar în ghiozdanul pe care îl luasem cu mine în călătorie, pentru că în urmă cu două săptămâni fusesem într-o altă țară. Însă, în seara dinaintea plecării spre Paris, când mi-am făcut bagajul, l-am scos intenționat din rucsac, gândindu-mă că nu îmi va trebui, fiind vorba de o călătorie în Uniunea Europeană și știind că o să am oricum buletinul la mine. Ironia sorții a fost că, deși îl avusesem la îndemână până în ultimul moment, l-am lăsat acasă fix când aveam cea mai mare nevoie de el. Îmi amintesc că prietenul meu mi-a spus atunci: „De ce îl scoți? Oricum nu îți ocupă mult spațiu și nu se știe niciodată.” Dar, convinsă că totul e sub control, nu l-am ascultat. :))
În acel moment mi-aș fi dorit să fi avut pașaportul mai mult decât orice, însă din păcate datorită faptului că nu aveam nici buletinul nici pașaportul, nu am avut cum să mai plec. Le spuneam prietenilor mei să se ducă ei fără mine, să nu piardă banii pe biletele de avion și pe cazare, că până la urma urmei este vina mea că mi-am uitat buletinul în imprimantă (pentru că da, ne-am amintit între timp că am fost nevoită să fac o copie după buletin pentru a mă înscrie la școala de șoferi, și am uitat să îl scot din imprimantă).
Prietenii mei nu au vrut să plece fără mine, au spus că ori mergem toți cum am stabilit, ori nu mai mergem deloc. Ei ba chiar înclinau mai mult spre varianta de a renunța la tot, aveau impresia că dacă vom găsi o soluție să plecăm, nu vom avea o vacanță ok și cu siguranță vom mai întâmpina probleme. Însă eu fiind optimistă de fel și ținând cont de faptul că îmi doream de foarte mult timp să vizitez Parisul, am căutat bilete de avion din București către Paris, iar primul zbor era următoarea zi la 6 dimineața și fix doar 3 locuri mai erau disponibile.
Le-am spus repede prietenilor mei de acest zbor și că putem să plecăm, însă ei erau sceptici, spuneau că nu vom avea cum să ajungem la aeroportul din București în timp util, însă eu eram sigură că vom găsi o soluție. Am contactat câteva persoane până când am găsit un prieten disponibil care să vină cu noi cu mașina noastră la București și apoi să ducă mașina înapoi acasă, întrucât noi aveam zborul de întoarcere spre Craiova. În momentul în care am văzut că am găsit o soluție ca să putem ajunge la aeroportul din București, am achiziționat imediat cele 3 bilete (țin să precizez că inițial noi am plătit 600 de lei pentru 3 bilete de avion dus-întors achiziționate cu 2 luni înaintea zborului, însă pentru biletele de avion din București pe care le-am achiziționat cu câteva ore înainte de plecare, am plătit 1500 de lei).
În timp ce mergeam spre București, pe drum era zăpădă și ningea încontinuu, iar prietenul nostru nu putea să conducă foarte repede, am fost nevoiți să mergem încet ca să evităm vreun accident care s-ar fi putut întampla dacă nu ar fi condus cu atenție și prudență. În cele din urmă am ajuns la aeroportul din București în siguranță și am avut și suficient timp ca să ne îmbarcăm în avion. Datorită condițiilor meteorologice nefavorabile, în loc să decoleze avionul la ora 6, a decolat la ora 7:30. În momentul în care am ajuns în Paris, cu toții eram obosiți, fericiți și încântați că până la urma urmei am reușit să ajungem, și eram pregătiți să explorăm orașul.
Entuziasmul nostru însă a fost umbrit de momentul în care am ajuns la cazare. Chiar în fața clădirii, am dat peste o scenă tulburătoare: un bărbat era întins pe jos, nemișcat, înconjurat de poliție și echipaje de urgență. Nu știm exact ce se întâmplase, dar părea că era vorba de un deces. A fost un început de sejur care ne-a dat fiori, iar sentimentul de nesiguranță a persistat în zilele ce au urmat.
Parisul, deși spectaculos prin frumusețea clădirilor și a obiectivelor turistice, nu ne-a oferit deloc sentimentul de siguranță la care ne așteptam. Într-una dintre plimbările noastre prin oraș, am fost abordați insistent de mai mulți indivizi care încercau să ne vândă diverse obiecte, să ne pună forțat brățări pe mâini și să ne atragă atenția cu tot felul de trucuri. La un moment dat, unul dintre ei a încercat să-i smulgă o brățară de argint prietenului meu, profitând de aglomerație și de confuzia creată. Din fericire, am fost vigilenți și am reușit să evităm furtul, dar acel episod ne-a făcut să fim extrem de precauți în restul călătoriei. În plus, la fiecare colț de stradă erau afișe care avertizau despre pericolul unor posibile atentate, iar prezența constantă a polițiștilor înarmați nu făcea decât să ne reamintească, că nu suntem într-un loc complet sigur. Ca un alt factor care ne-a afectat confortul, am dat peste protestele vestelor galbene pe Champs-Élysées, care au blocat o parte din vizitele noastre și ne-au lăsat un sentiment de tensiune în aer. Parisul, din păcate, nu a fost deloc așa cum ni-l imaginasem.
În momentul în care a venit clipa întoarcerii, ajunși la aeroport, ni s-a comunicat faptul că avionul are întârziere de aproximativ o oră, însă după ce a trecut o oră, am fost anunțați că aparent zborul a fost anulat din cauza faptului că avionul nu a reușit să decoleze din aeroportul din Craiova datorită condițiilor meteorologice nefavorabile, rămânând să plecăm următoarea zi de dimineață.
Vai, eu am început să mă panichez, deoarece următoarea zi aveam examen, iar dacă nu dădeam examenul respectiv, riscam să pierd bursa de merit. Am făcut repede rost de numărul profesorului la care aveam următoarea zi examenul, l-am sunat, i-am explicat situația, și l-am întrebat dacă există posibilitatea să susțin examenul pe altă dată. În acel moment dânsul mi-a spus că da, este posibil, dar trebuie să fac o cerere către domnul decan al facultății în care să explic cele întâmplate și să atașez biletul de avion inițial anulat și biletul de avion următor.
Am scris repede cererea și i-am trimis profului pe mail o poză cu cererea si cu cele 2 bilete de avion. În acel moment m-am liniștit întrucât am reușit să nu iau restanță, însă liniștea nu a durat mult timp, întrucât am început să mă panichez iar în momentul în care am fost anunțați că nu putem sta în aeroport până dimineața, deoarece aeroportul se închide pe timp de noapte. Vai, deci atunci chiar nu știam ce vom face, toată lumea era panicată, și își doreau cu toții cazare gratuită, mâncare și chiar despăgubiri. Însă cei de la companie, au oferit cazare și mâncare doar familiilor cu copii mici, în rest au promis că pe urma chitanțelor de la cazare și mâncare ne vor înapoia banii în câteva luni (ceea ce nu s-a întâmplat).
Ne-au pus pe toți să ne urcăm în 2-3 autocare, și ne-au dus la 2-3 hosteluri din aproprierea aeroportului. Noi am plătit 40 de euro pentru o cameră, bani pe care nu i-am mai recuperat apoi. Cazarea a fost ok, am dormit bine, iar dimineața am fost transportați cu autocarul la aeroportul din Paris și am reușit de data aceasta să luăm avionul.
Toate acestea fiind spuse, am avut parte de 2 provocări nemaiîntâlnite de noi până în momentul acela, dar am trecut cu bine peste acestea în cele din urmă, și cu siguranță nu vom uita niciodată această excursie cu peripeții. Iar eu personal, mi-am promis că nu voi mai pleca niciodată în altă țară în timpul sesiunilor de examene, și, mai ales, că nu voi mai pleca din țară fără să-mi verific actele de trei ori. Chiar m-am ținut de promisiune.
Deci:
Nu presupune niciodată că „ai buletinul la tine”, verifică de două ori.
Fii pregătit cu un plan B (sau C).
Uneori e mai bine să-ți iei și pașaportul, chiar dacă „nu ai nevoie”.
Prietenii adevărați nu te lasă în urmă — chiar dacă ar fi fost mai simplu pentru ei.
O vacanță bună nu înseamnă doar destinația, ci oamenii cu care o petreci.
Orașele mari nu sunt doar frumoase — pot fi și periculoase.
Chiar și o vacanță „eșuată” poate deveni o poveste de neuitat.
Flexibilitatea și calmul pot salva o situație aparent fără ieșire.
Unele lucruri nu sunt sub controlul tău — dar reacția ta e.
