#LecțiiDeViață

Acum 6 ani, eu împreună cu 2 prieteni de-ai mei ne-am hotorât să mergem într-o scurtă vizită de 4 zile în Paris. Aveam totul planificat cu 2 luni înaintea plecării (biletele de avion, cazarea, biletele pentru transferul de la aeroport la cazare), nu ne rămânea decât să așteptăm cu nerăbdare ziua plecării. În ziua plecării, cu câteva ore înainte să ne îndreptăm spre aeroportul internațional din Craiova, am printat atât biletele de avion cât și biletele de microbuz de la aeroportul din Paris până la cazare. Înainte de a ne îndrepta spre aeroport, îmi amintesc cu claritate faptul că le-am spus prietenilor mei să verifice dacă au buletinele la ei ca să nu ne trezim la aeroport că nu ne putem îmbarca în avion, însă eu nu am mai verificat, deoarece eram convinsă că sigur am buletinul în portofel, acolo unde îl țin mereu, pentru că sunt o persoană responsabilă și organizată. Am ajuns la aeroport cu o oră înainte ca avionul să decoleze, deoarece consideram că avem destul timp să ne și plictisim ținând cont de faptul că aeroportul din Craiova este foarte mic și imediat putem trece de check in și securitate. În momentul în care am fost nevoiți să trecem prin procedurile de securitate, ne-am căutat buletinele și biletele de avion pentru a le avea la îndemână, iar în acel moment, fix eu nu mi-am găsit buletinul. Am început să mă panichez, nu îmi venea să cred că nu îl găsesc și bănuiam că nu am cum să mai plec. Am întrebat o persoană de la compania la care aveam zborul ce pot face în această situație, și mi-a spus că dacă nu am buletinul, pot folosi pașaportul. Însă nici măcar pașaportul nu îl aveam la mine. Paradoxal, acesta era chiar în ghiozdanul pe care îl luasem cu mine în călătorie, pentru că în urmă cu două săptămâni fusesem într-o altă țară. Însă, în seara dinaintea plecării spre Paris, când mi-am făcut bagajul, l-am scos intenționat din rucsac, gândindu-mă că nu îmi va trebui, fiind vorba de o călătorie în Uniunea Europeană și știind că o să am oricum buletinul la mine. Ironia sorții a fost că, deși îl avusesem la îndemână până în ultimul moment, l-am lăsat acasă fix când aveam cea mai mare nevoie de el. Îmi amintesc că prietenul meu mi-a spus atunci: „De ce îl scoți? Oricum nu îți ocupă mult spațiu și…