Tag: Poezii despre timp si viata

Dă-mi timp, viață! Elena Căruntu Dă-mi timp, i-am spus vieții! Dă-mi timp să mă adun! M-am risipit aiurea, sunt doar bucăți pe drum, Nu vezi că n-am răbdare, nu vreau să te-ntristezi! Dar nici copacii nu sunt mereu cu frunze verzi M-am depărtat de toate, nebună prea în grabă Și mi-au rămas speranțe ce-n mine tot aleargă, Dă-mi timp să mulțumesc la cei ce m-au iubit, Să iert de bunăvoie pe cel ce mi-a greșit! Am numărat din ani și mi-a lipsit un smoc, I-am aruncat demult, când mai ‘cercam noroc, Când îmi păreau destule doar visele de noapte, Credeam că fericirea-i sub pașii mei aproape. Dă-mi timp s-ajung cu mâna acolo sus, o stea, S-aleg cu mintea coaptă o cale doar a mea, Pe-ntinsul unui câmp să-mi semăn trei suspine, E tot ce n-aș mai duce, că-s grele, cin’ le ține? Dă-mi timp, viața mea, să gust aroma-ți dulce! Că nu știu cine-mi plânge, când n-oi mai fi, la cruce Se știe, bătrânețea e-o haină mohorâtă, Oricâte faci de tânăr cu timpul ți se uită. Dă-mi timp să pic în suflet cinci picături de miere! Nu-i mult, nu fi zgârcită, mi-ai dat destulă fiere! Și nu ți-am zis o dată că nu le pot răzbate, Dă-mi timp, viață dragă, cât inima mea bate!