Comuniunea cu Mama

În fiecare zi mama ne roagă să ne conectăm în inimă cu iubirea sa necondiționată pentru noi. Ne roagă să ne înfășurăm în mantia acceptării sale. Ne roagă să simțim căldura îmbrățisării sale în fiecare celulă din corpul nostru.

Acesta este exercițiul de bază în lucrarea noastră. Suntem rugați să simțim iubirea mamei când ne trezim dimineața și să ne amintim de ea pe toată durata zilei. De fiecare dată când ne simțim neliniștiți sau nevrednici, de fiecare dată când frica, îndoiala sau furia se ivește pe parcursul zilei, trebuie să ne amintim de iubirea mamei și să ne-o oferim. Trebuie să ne îmbăiem în mireasma și vibrația iubirii sale.

Iubirea sa este fundația existenței noastre. Căci doar atunci când suntem conectați la această sursă sau esență a ființei putem trăi o viață bogată în spirit, o viață ce întrupează energia iubirii necondiționate.

Mulți dintre noi încă nu sunt conștienți de conexiunea lor cu Marea Mamă sau încă nu o au. Nu este surprinzător. Ea trăiește în spatele scenei. Nu atrage atenția către ea. Taoiștii o numesc poarta către misterii. În vidul său întunecat și impenetrabul se află însuși originea lui Tao, sau Marea Cale a tuturor ființelor.

Fiecare ființă individuală își are originea în Marea Ființă. Orice formă își are originea în lipsa de formă. Din pântecul întunecat al mamei sunt create miriadele de lucruri.

Este greu să vorbești despre mamă, căci al ei este întunericul primordial prin care tatăl se înalță. Al ei este Regatul Infinit de dinainte „Să se facă lumină“.

Până când ajunge Tatăl pe scenă, nu există diferențiere, nici sus sau jos, nici bărbat sau femeie. Marea Mamă este unitatea primară. Ea conține toate opozițiile. Dualitatea provine de la ea. Dar, înaintea dualității, înainte de separație, este doar ea.

Ea este esența subtilă a tot ceea ce noi luăm ca de la sine înțeles. Când ne gândim la Dumnezeu, de regulă ne gândim la Dumnezeu Tatăl. Căci auzim vocea sa atunci când suntem îndrumați.

Însă Mama precede acea voce. Ea este liniștea în care vocea se face auzită. Mulți oameni se plâng că nu pot auzi vocea lui  Dumnezeu. Dar aceasta se întâmplă deoarece încă nu au intrat în peștera adâncă, insondabilă a Mamei. Doar atunci când intră în acel loc și sălășluiesc acolo pot auzi vocea.

Acesta este secretul, dragilor. Nu puteși ajunge la Tată decât trecând prin Mamă. Asta încerca să ne spună Iisus.

Trebuie să înveți să asculți. Trebuie să devii profund răbdător și receptiv. Trebuie să cultivi acceptarea de sine și a celorlalți. Trebuie să te scufunzi în inimă. Căci acolo trăiește Mama: în miezul inimii noastre. Aceasta este ieslea. Acesta este locul secret în care copilul Christos stă înfășat și protejat de iubirea ei. Acesta este incubatorul.

Credeți că doar Iisus a avut nevoie de experiența incubației? Cum ar fi aceasta cu putință? Pântecele mamei nu era doar pentru el. Era și pentru noi toți.

Fragment preluat din “Paul Ferrini – Prezenta iubirii. Legile iubirii. Puterea iubirii “