Iubirea și frica reprezintă două dintre cele mai importante influențe emoționale asupra vieții noastre. Oricare dintre ele stă la baza a ceea ce simțim, gândim sau facem în fiecare zi. Amândouă generează răspunsuri reflexe. Când ne este frică, o cascadă de hormoni declanșează automat mânia, fuga sau blocajul.
Când ne simțim iubiți, alți hormoni dau naștere sentimentului de siguranță și fericire. Să ne simțim iubiți ne face să radiem de bucurie și, pentru că ne simțim protejați, inima și mintea noastră sunt receptive la nou. Frica, pe de altă parte, ne izolează, secătuindu-ne de sentimente pozitive, solicitându-ne organismul și blocându-ne mintea.
Având capacitatea de a ne face fericiți și de a ne relaxa, starea de spirit pe care o obținem când ne simțim iubiți nu are comparație. Este o experiență atât de puternică încât scapi de toți factorii de stres și faci față tuturor provocărilor. Să te simți iubit nu este o alegere de tipul “așa sau deloc”. Este o nevoie biologică precum apa și hrana, ceva după care tânjim atunci când nu face parte din experiențele noastre. Când nu ne simțim iubiți, instinctiv știm că ceva semnificativ ne lipsește.
Atât de mulți oameni se simt, azi, izolați și însingurați, dovadă că frica prea controlul asupra noastră. Deși, mai mult ca niciodată, avem tehnologie avansată, distracție și oportunități nenumărate de a lua legătura cu ceilalți, simțim că viața noastră devine mai degrabă seacă decât plină de sens.
Atât ca indivizi, cât și ca societate, devenim tot mai anxioși. Mai mult de jumătate dintre cei care se căsătoresc divorțează, adesea mai mult de o singură dată. Jumătate dintre noi trăim singuri, de cele mai multe ori prin propria alegere, iar unul din patru americani afirmă că nu are încredere în nimeni. Izolarea, sentimentul înstrăinării și epuizarea emoțională pe car le trăim, nu fac decât să scoată în evidență faptul că nu ne simțim iubiți.
Eforturile noastre de a ne simți iubiți și de a-i face și pe ceilalți să se simtă astfel sunt subminate de interese și obiceiuri care nu doar ne maschează fricile, dar ne blochează și capacitatea de a ajunge la acea iubire de care avem atâta nevoie.
Să ne simțim iubiți depinde de abilitatea noastră de a comunica emoțional. De aceea, putem învăța metode de dezvoltare a acestei abilități, care puse în aplicare să ne recompenseze cu experiența de a ne simți iubiți acum și pentru tot restul vieții. Primul pas este să înțelegem întreg procesul sentimentului de iubire, precum și de ce este atât de greu să identifici și să valorifici acest sentiment.
Minunata este iubirea adevarata, ‘AAAE’ ! 🙂
Iubirea nu are o unitate de masura prin care sa o putem quantifica, masura si/sau evalua, însa atunci când “vasul de lut” este supraplin, ea va curge ca o ploaie de primavara binecuvântata, se va revarsa ca un râu peste ogorul fertil însamântat, dar înghetat si uscat de iarna lipsita de plapuma protectoare a zapezii, iar sub razele calde mângâietoare si binefacatoare ale Soarelui , samânta buna va germina, va încolti si va iesi din pamânt, crescând prinzând culoare, dând în floare si rodind la vremea potrivita, bucurând gospodarul proprietar si stapân al ogorului… 🙂
„Iată, semănătorul a ieşit să semene.
Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o. O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută , altul, şaizeci şi altul, treizeci.
Cine are urechi de auzit să audă.”
Personal cred ca pe partea opusa iubirii nu e frica dar indiferenta.I mai mult afectat cand cineva la care tin devine indiferent decat daca ma uraste sau are alte sentimente.