Îmi amintesc foarte bine prima prelegere pe care am ținut-o. De îndată ce am coborât de pe scenă, mi-am zis : “Louise, ai fost minunată! Pentru prima dată, ai fost absolut fantastică! După ce vei face asta de 5-6 ori, vei deveni o adevărată profesionistă.”
Câteva ore mai târziu, mi-am spus : “Cred că aș putea schimba câte ceva pe ici, pe colo. Să modific cutare și cutare. ” Am refuzat să mă critic în vreun fel.
Dacă aș fi coborât de pe scenă și aș fi început să mă dojenesc cu un ” vai, ai fost îngrozitoare! Ai făcut greșeala cutare, apoi cutare ” , cu siguranță mi-aș fi îngropat a doua prelegere. Însă, așa, a doua a fost mai bună decât prima, iar până când am susținut-o pe cea de-a șasea, într-adevăr ajunsesem să mă simt ca o adevărată profesionistă.