Dora, funcționară la o bancă, visa să se mărite cu un bărbat înalt, brunet și bogat care să facă orice i-ar cere ea.
Prietenele i-au făcut cunostiinta cu Dan, inspectorul financiar care, deși avea un început de chelie, arăta binișor, era prosper și plăcut în societate. Dar când Dora l-a întâlnit pe Dan, nu l-a vrut. “Nu-mi plac chelosii” , a gândit ea.
Nici Dan nu a vrut-o pe Dora , pentru că avea câteva kilograme în plus. “N-am nevoie de șunci “ , a gândit el.
Părea că întâlnirea lor o să fie un dezastru total. Dora și Dan se rugau amândoi să se termine odată. Dar s-a pornit un viscol năpraznic și au rămas prizonieri într-un restaurant liniștit, așteptând să se liniștească vremea. Treptat s-au relaxat și au început să se amuze.
Și ce credeți? S-au plăcut cu adevărat . Totuși, nu știau ce să faca… chiar dacă după o seară minunată împreună, ea nu era Sharon Stone, el nu era Brad Pitt .
O să-și lase oare deoparte versiunile idealizate despre partenerul ideal , în favoarea realității, sau o să umble în continuare după o fantomatică iubire până când o să-i ajungă singurătatea și o să se mulțumească cu mult mai puțin?
S-a întâmplat că Dora și Dan s-au hotorat să se vadă în continuare. Pe măsură ce relația lor se dezvolta, le plăcea din ce în ce mai mult ceea ce vedeau. Au început să-și dea seama că pentru ei e mai important chipul interior al iubirii, decât masca lui exterioară. “ E cu mult mai incitant să te îndrăgostești de o persoană reală, nu de un vis” , spune Dora, măritată cu Dan de peste un an. “ Am petrecut seri de neuitat râzând împreună de primele impresii unul despre celălalt. Și uneori am fost pe punctul să izbucnim în lacrimi la gândul cât de puțin a lipsit să ne pierdem.”
Morala poveștii mele e simplă . În fiecare prinț e un cerșetor, iar în fiecare cerșetor e un prinț .
Dacă vrei fericirea în viața ta, atunci fă un legământ cu tine însăți : “ Promit să accept că sunt imperfect – dar perfect capabil să iubesc și să fiu iubit”.
