Mai întâi, te oprești.
Nu mai faci primul pas. Nu mai încerci. Nu te mai stresezi. Oprește-te și întreabă-te de ce. Întreabă-te dacă merită. Întreabă-te dacă ar trebui să fie atât de greu.
Încetezi să îi găsești tot felul de scuze, încetezi să fii prea înțelegătoare, încetezi să fii atât de oarbă și începi să îți deschizi ochii încet la toate steagurile roșii pe care le-ai ignorat, la comunicarea slabă, la minciunile albe, la lucrurile pe care oamenii ți le-au spus, la lipsa de efort și începi să-ți dai seama că a fost o problemă încă din prima zi și pur și simplu nu ai vrut să recunoști asta pentru că ai vrut să crezi că de data aceasta este diferit, că de data asta ești capabilă să iei o decizie mai bună.
Apoi te forțezi să uiți.
Ștergi toate mesajele, ștergi toate pozele, îl respingi, te comporti ca și când nu ar fi existat niciodată, uiți cum te-a făcut să te simți, uiți ce ți-a spus, uiți toate promisiunile lui care nu erau decât niște minciuni. Uiți cine erai când erai cu el. Uiți ce fel de persoană ai crezut că este și uiți fiecare lucru bun despre el. Te forțezi să uiți potențialul pe care l-ai văzut în el.
Apoi îți amintești.
Îți amintești că erai ok înainte ca el să intre în viața ta, îți amintești cine erai înainte să se apropie de tine, îți amintești că ai un trecut înainte de relația cu el și că ai o viață care te așteaptă. Îți amintești că ai lucruri mai mari de care să-ți faci griji, ai planuri și obiective de atins. Ai excursii și vacanțe de planificat cu prietenii. Ai o viață în față pentru a-l întâlni pe cel care merită fiecare uncie din dragostea ta. Îți amintești că oamenii te iubesc chiar dacă persoana pe care ai iubit-o era incapabilă să te iubească, alții te iubesc și te vor iubi mereu.
Ajungi să lași totul pe mâna lui Dumnezeu.
Lași restul lui Dumnezeu. Indiferent dacă vă veți reîntâlni sau vă veți împăca, dacă va veni în genunchi la tine pentru a îți cere scuze, dacă vei uita de el și vei găsi pe cineva mai bun, dacă se va schimba pentru a fi așa cum îți dorești tu. Tu doar lași totul pe mâna lui Dumnezeu.
Lasă-l să termine restul poveștii. Lasă-l să aibă grijă de inima ta. Nu îți mai inchipui tot felul de scenarii și, nu aștepta să se întoarcă, nu aștepta ca el să-și dea seama vreodată că faptul că te-a lăsat să pleci a fost o greșeală imensă. Ai încercat. Ți-ai făcut rolul, acum este timpul ca universul să își joace rolul – și este întotdeauna mult mai interesant decât crezi.
