Am învățat că până și atunci când învăț cum să am grijă de mine, chiar dacă mă comport puternic și sunt independentă, voi suferi mereu de o anumită sursă de neputință. Nu pot controla totul. Sunt momente când trebuie să mă bazez pe anumite forțe exterioare și acele forțe pot să mă înnebunească cu ușurință.
Am învățat că, uneori, cele mai grave lucruri se întâmplă celor mai buni oameni. Oamenilor care au lucrat din răsputeri pentru a ajunge acolo unde sunt astăzi. Oamenilor care nu ar face niciodată rău unui alt suflet viu. Cei care merită mai mult decât au primit.
Am învățat că, este nevoie de ani pentru a construi o relație puternică sau o carieră de succes sau o gospodărie iubitoare, dar toate acestea pot fi destrămate în doar câteva secunde. Este nevoie de mult mai multă energie pentru a crea decât pentru a distruge. Și este nevoie de și mai multă energie pentru a se recupera de la distrugere.
Am învățat că, indiferent cât de multă încredere am în cineva, indiferent de cât de multe ori promit că vor fi acolo pentru mine, vor ajunge să mă dezamăgească din când în când. Sunt oameni. Vor face greșeli. Mă vor răni fără să vrea să o facă. Mă vor dezamăgi cu intenții complet diferite.
Am învățat că dezamăgirile sunt o parte inevitabilă a vieții. Nu-mi pot închide inima pentru a evita suferința. Nu-mi pot ignora visele pentru a evita eșecul. Nu pot sta acasă pentru a evita înfrângerea. Nu pot depăși durerea. Durerea este o parte a vieții. Durerea este o parte a fiecărei persoane.
Am învățat că, tot ceea ce este bine vine cu un risc. Un risc de a se termina. Un risc de a nu funcționa așa cum am planificat inițial. De fiecare dată când fac planuri cu prietenii, există șansa ca aceștia să le anuleze și să mă dezamăgească. De fiecare dată când mă îndrăgostesc, există o șansă ca acesta să mă înșele și să mă dezamăgească.
Am învățat că îmi este permis să am așteptări mari. Nu ar trebui să las dezamăgirile din trecut să-mi îngreuneze viitorul. Este bine să mă bucur de o întâlnire sau de o petrecere sau de un interviu. Poate că nu va funcționa așa cum mi-am imaginat, dar asta nu trebuie să îmi scadă entuziasmul.
Am învățat să nu mai îmi fie așa de frică de dezamăgire, pentru că nu există nici o modalitate de a o evita. Tot ce pot face este să dau tot ce am mai bun și să sper că lumea îmi va răsplăti eforturile.
A trăi este conflict şi chin, dezamagire şi dragoste şi sacrificiu, răsărituri strălucitoare şi furtuni năpraznice. Am spus asta acum ceva timp şi astăzi nu cred că aş adăuga un singur cuvânt. – definiţie clasică de Laurence Olivier
