Mai târziu voi vorbi cu tine,
Mai târziu te sun,
Mai târziu ne vedem,
Mai târziu facem o plimbare,
Mai târziu îți spun ce simt,
Mai târziu vei ști ce însemni pentru mine,
Mai târziu, poate, te voi iubi…
Sau poate te voi uita…
Lăsăm totul pe mai târziu.
Și uităm că “mai târziu” nu ne aparține.
Că mai târziu oamenii s-ar putea sa nu mai fie aici, lângă noi.
Că mai târziu s-ar putea să nu mai auzim,
sau să nu ne mai pese,
Că mai târziu, cel care aleargă azi sa te strângă în brațe,
poate fi legat cu fire de niște aparate
Că mai târziu, copiii nu mai sunt copii
și părinții nu mai sunt decât o amintire..
Că mai târziu, ziua se transformă în noapte,
puterea în neputință, zâmbetul în grimasă de durere
și viața în moarte.
Mai târziu va fi prea târziu!
Nu exista “mai târziu”,
Nu exista mai devreme.
Toate vin la vremea lor,
Pentru cel ce nu se teme !