Numele tău este incă listat în contactele mele. Mi-ar lua doar două secunde pentru a tasta un mesaj și incă două secunde pentru ca acesta să ajungă la tine. Ar fi atât de ușor. Atât de simplu, dar eu nu o voi face. Mi-e dor ca naiba, dar refuz să-ți trimit un mesaj.
Nu e responsabilitatea mea să mențin relația noastră vie.
Nu te vreau în viața mea dacă nu dai doi bani pe mine! Și tu nu faci asta în mod clar, pentru că dacă ai fi făcut-o, atunci ai fi trimis un mesaj, ai fi dat un semn de viață. Știu că si tu poți gândi la fel, dar nu-mi pasă. De ce ar trebui să fiu eu cea care face asta când tu ești la fel de capabil ca mine să ridici telefonul și să trimiți un mesaj?
Mi-e teama să aflu ce mai faci.
Te iubesc, așa că nu vreau să aud cât de deprimat ești acum că am plecat.
Te iubesc, așa că nu vreau să aflu că trăiesti fericit cu o altă femeie .
Nu contează ce noutăti ai pentru mine, mă va ucide să le aud.
Dacă ți-aș da mesaj, nu s-ar schimba nimic.
Chiar dacă ți-aș da mesaj, chiar dacă am reaprinde prietenia noastră și focul ascuns în interiorul ei, nu s-ar termina cu bine. Poate că ne-am face planuri ,am fi entuziasmați și apoi le-am anula în ultima secundă. Poate că ne-ar urmări de fapt acele planuri și ne-am săruta de câteva ori, dar se va termina la fel. Am pierde orice legătură încă o dată.
Nu pot suporta gândul de a nu primi un răspuns.
Ce s-ar întâmplă dacă aș pune deoparte demnitatea mea și ți-aș scrie un mesaj sentimental pe care tu l-ai ignora?
M-ai rănit deja prin faptul că am pierdut legătura cu tine…Nu pot suporta gândul că aș redeschide răni vechi care ar fi trebuit să se fi vindecat până acum.
Nu meriți osteneala.
În cazul în care aș lua legătura cu tine, atunci ar fi în mod oficial imposibil pentru mine să merg mai departe. Dacă te-aș primi înapoi în viața mea, dacă te-aș lăsa să-mi amintești de toate glumele tale , de toate momentele frumoase petrecute împreună, atunci tot efortul meu de a trece peste s-ar ruina într-o clipită.
Persoana de care mi-e dor nu mai există.
Nu ești aceeași persoană care obișnuia să danseze în camera mea și să facă dragoste cu mine pe canapea. Dacă ai fi fost, atunci am fi fost în continuare impreună. Acum, tu ești persoana care mi-a zdrobit inima, care m-a făcut să umplu perna cu lacrimi și care m-a schimbat. Nu-mi place persoana care ești acum, îmi place persoana care obișnuiai sa fii.
N-am idee ce ți-aș putea spune.
N-ar trebui să-ți spun că îmi e dor de tine, așa că atunci ce voi spune? Că aș vrea ca lucrurile să se fi încheiat în mod diferit? Că mi-e dor să dorm cu tine?
Admițând aceste lucruri nu m-ar face să mă simt mai bine, motiv pentru care am de gând să pun telefonul jos , tăcerea mea spune destul!