“Ce perfect ai fost pe când erai doar un bebeluș!” Bebelușii nu trebuie să facă nimic pentru a deveni perfecți, deja sunt perfecți și se comportă ca și cum ar ști asta.
Ei știu că sunt centrul Universului. Nu se tem să ceară ce-și doresc. Își exprimă liber emoțiile. Știi când un bebeluș e supărat – de fapt știe tot cartierul! Știi când bebelușii sunt fericiți, căci zâmbetul lor luminează întreaga încăpere. Sunt plini de iubire.
Bebelușii mor dacă nu primesc dragoste. Crescând, învățăm să trăim fără iubire, dar bebelușii nu pot suporta lipsa iubirii. De asemenea, bebelușii își iubesc tot corpul, până și propriile fecale. Au un curaj extraordinar.
Și tu ai fost așa. Noi toți am fost așa. Apoi, am început să plecăm urechea la adulții din jur de la care am învățat să fim temători. Și-am început să ne îndoim de propria măreție.
Nu-i cred niciodată pe cei care încearcă să mă convingă cât sunt de îngrozitori, cât sunt de neiubit. Sarcina mea este să-i aduc înapoi la momentul în care știau cu adevărat cum să se iubească.
