Dragostea este un risc. Dragostea nu vrea altceva decât să alerge, crezând că lucrurile se vor imbunătăți, că legăturile se vor adânci, că, în ciuda imperfecțiunii celor doi, se poate naște ceva frumos.
Dragostea este un risc. Dragostea inseamnă să avansezi fără să știi ce este pe cealaltă parte. Dragostea îți închide ochii și apropie un alt corp. Înlocuiește frica cu credința.
Dragostea este un risc. Dragostea nu are răspunsuri sau garanții, nu există promisiuni pentru totdeauna. Este oarbă, dar intenționat. Este căutarea și speranța și decizia că este mai bine să te îndrăgostești și să fii rănit decât să nu simți nimic.
Dragostea este un risc. Dragostea este potențialul de a fi distrus, de a te pierde, de a te indepărta cu o inimă zdrobită fără să-ți spui nimic, cu excepția faptului că ai încercat. Dragostea înseamnă să-ți dăruiesti din plin inima, chiar dacă fiecare gând care îți trece prin minte ezită asta.
Dragostea este un risc. Risc de durere. Riscul suferinței. Riscul de securitate și stabilitate și tot ce ați construit pentru a vă proteja, fiind brusc distrus. Dar este un risc frumos. Este un risc vrednic. Este un risc incredibil de minunat pe care îl luăm de bunăvoie atunci când găsim pe cineva a cărui bătăi de inimă se potrivesc cu a noastră.
Noi mergem înainte. Noi avem încredere. Lăsăm frica și îndoiala, ezitarea și prudența din lume și credem că doi oameni imperfecți se pot îngriji cu tot ce au.
Și uneori ne îndrăgostim. Uneori suntem răniți. Uneori ne distrugem și trebuie să invățăm să ne reconstruim din nou.
Dar fără risc nu există recompense. Fără risc, nu știi ce ar fi putut fi. Fără risc, nu este nimic frumos, nimic făcut sau cultivat sau construit cu mâini fragile, imperfecte.
Fără risc, nu există o legătură adevărată, nici o emoție adevărată, nici două corpuri nu sunt aduse impreună prin soartă și credință șansă și alegere.
Fără risc, nu este nimic real.
Deci da, dragostea este riscantă.
Și nu putem evita acest pericol frumos.
