Întâi trebuie să cunoști întunericul

Întâi trebuie să cunoşti întunericul pentru a aprecia lumina – Madeleine L’engle

Afirmaţia lui Madeleine mă duce cu gândul la toate întâmplările prin care mi-am definit propriul caracter. Întunericul, apare ca un factor important în cunoaşterea cu adevărat a acestei lumi. Definită metaforic , ideea aceasta pune în lumină faptul că viaţa ,darul pe care l-am primit , ne oferă posibilitatea de a păşi intr-o lume incărcată cu constraste foarte puternic evidenţiate , cum este şi exemplu de mai sus. Drumul pe care îl avem de parcurs, nu reprezintă aşadar un drum presărat numai cu bucurii, acesta are , pe lângă multe altele şi diferite obstacole care ne vor pune la încercare şi totodată ne vor definii mai târziu.

Este important să cunoaştem ce înseamnă sărăcia , pentru a conştientiza in acevăratul sens al cuvântului ce inseamnă să fii un om bogat, este important să cunoşti suferinţa din jur pentru a aprecia momentele în care eşti fericit. Scriind toate acestea, afirmaţia mă duce cu gândul la fericire.

Fericirea poate fii cunoscută în deplinătate doar atunci când, după parcurgerea unui drum anevoios am ştiut să menţinem spiritul de luptători încă viu.      M-am întrebat intotdeauna de ce unele persoane nu apreciază faptul ca au tot ce le trebuie, şi mă gândeam adeseori că n-au ştiu niciodata ce înseamnă să duci lipsă de ceva. Tot acest intuneric despre care ne vorbeşte Madelaine, este practic starea interioară care determină mai târziu fericirea deplină.

Zilele întunecate din viaţa noastră lasa loc zilelor luminate. Este important să avem puterea de a continua indiferent de obstacolele pe care viaţa ne le scoate în cale. După cum am învăţat , aceste obstacole au şi ele rolul lor. Ele ne întâresc, şi cel mai important ne pregătesc, ne maturizează pentru a putea lua decizii corecte.

Insă, nu toţi avem puterea să ne ridicăm , să o luăm de la capăt. Bazându-mă pe afirmaţia lui Emil Cioran “Sunt unele momente în viaţă, în urma cărora nu poţi supravieţui. După acestea, simţi că orice ai face nu mai are nici o semnificaţie. Căci, după ce ai atins limita vieţii, după ce ai trăit cu exasperare, tot ceea ce oferă acele margini periculoase, gestul zilnic şi aspiraţia obişnuită îşi pierd orice farmec şi orice seducţie”.

Aşadar , sperăm să nu fim puşi în această situaţie în care întunericul , despre care vorbim să se transforme într-o depresie sfâşietoare, care să ne macine puţin câte puţin până la dezintegrare totală.