Evoluția umană se produce la întâlnirea dintre eforturile înaintașilor și propriul efort de a învăța cât mai mult despre lumea din jurul tău. Să înveți din greșelile altora este cel mai eficient mod de a evolua, deoarece îți scutește timpul și energia pe care le consumi fâcând propriile greșeli. Din păcate, oamenii suferă de o manie bizară de a lua majoritatea lucrurilor de la început, de a învăța cu adevărat abia după ce au plătit vieții propriul tribut de suferință și deznădejde. Este în natura noastră să rămânem surzi la sfaturile celorlalți și orbi în fața evideței că un om care a trecut prin viață știe cu siguranță mai multe despre ea. Consider deci că omul învață cu adevărat doar din propria experiență de viață.
În primul rând, viața este mult prea complexă ca să o poți cunoaște prin intermediul altcuiva . Oricât de multe sfaturi ți-ar da cei din jur, viața mereu reusește să fie nouă și surprinzătoare. Chiar dacă cineva îți va descrie pas cu pas etapele pe care trebuie să le parcurgi ca să atingi un obiectiv , va apărea mereu ceva ce se sustrage previzibilului . În plus , fiecare om este unic și se raportează într-un fel al lui și doar al lui la lumea în care trăiește. Harap-Alb din basmul lui Creangă parcurge același traseu inițiatic pe care îl parcursese la vremea lui și părintele său , dar sfaturile și experiența acestuia nu îl opresc să comită proprile greșeli. Și dacă poveste ar continua și el însuși ar avea un fiu nu l-ar putea opri de la a repeta greșelile pe care el însuși le-a făcut. El trebuie să cadă victimă propriei ignoranțe , să cunoască suferința și să o integreze în tezaurul experienței personale , ca să poată evolua până la nivelul la care poate înțelege suferința altora.
În al doilea rând, nu numai oamenii se schimbă , ci și timpurile . O experiență consumată în contextul unui timp în care protectorii tinerei generații își trăiau propria tinerețe se va desfășura cu totul astfel la câteva decenii distanță. Cu siguranță că părinții , profesorii ori cărțile pe care le citim ne vor servi mereu modele de viață, dar niciunul care să se potrivească perfect cu viața noastră unică și irepetabilă . Spre exemplu, pregătirea unui examen devine mai eficientă atunci când folosești același arsenal la care ai apelat pe când pregăteai și alte examene decât atunci când folosești sfaturile părinților , care dădeau examene în cu totul alt context. Pentru unii părinți , informația la un click distanță ține mai mult de miracol decât de tehnologie și nu o pot integra în procesul de învățare a copiilor cu aceași facilitate cu care o pot face aceștia.
În concluzie , suntem mai degrabă condamnați să învățăm din propria experiență de viață. Ar fi mai simplu și mai util să folosim experiența altora. Oricât de puțin am face acest lucru, tot este un câștig în lupta cu viața și mai ales cu timpul.