Societatea în moarte clinică
Aleargă oameni nebuni, în căutare de viață
Iar eu, raționalul nebun ce de nori se agăță,
Construiesc o piramidă diformă de gheață
Din care mă arunc spre voi legat de o ață!
Se sperie, țipă și se-mbrăncesc sentimente
Căci toate visele-s acum cochete!
Nu ne mai pasă de vorba spusă în vânt
Nici de vreun sacru legământ.
Un eu interior se pierde printre voi
Căci el nu a învăţat cuvântul doi.
Iar tu, cel ce te ascunzi acum, grăbit
Să știi că ai un eu tare mâhnit.
Faceți loc paralel pe două eșantioane
Căci iubirea și ura se-ncarcă-n camioane.
Ne-am suprapus cu cerul și pământul
Subestimând până și divin cuvântul.
Tu,copile, stai cuminte ș-ascultă:
Egoismul și răul stau încă la pândă!
Denisa Ciungu
