A suferi înseamnă a fi cu ceea ce este atunci când ceea ce este diferă de ceea ce vrem sau așteptăm. Din moment ce toți avem așteptări care nu se îndeplinesc, suferința este o parte importantă într-o relație.
Majoritatea oamenilor se străduiesc să fugă de suferință, încercând să schimbe gândirea sau comportamentul partenerilor. Acest lucru nu funcționează niciodată. Singurul lucru pe care îl putem schimba sunt propriile noastre așteptări. Atunci când încetăm să mai așteptăm de la alții ce nu ne oferă sau nu ne pot oferi, suferința noastră devine extatica. Ea se transforma, prin foc, în supunere fata de ceea ce este.Rezistenta se transforma în acceptare. Învățăm să ne supunem realității fără a ne lua înapoi dragostea.
Perseveram. Persistam. Rămânem prezenți. Este darul nostru către partener să acceptam părțile colțuroase, neterminate,ne-ideale ale uniunii noastre și sa facem din ele cele mai bune părți. Astfel continuăm sa ne îndeplinim rolul în relație.
Chiar și atunci când rănile mai vechi din copilărie sunt declanșate, nu ne atacam partenerul, nici nu ne retragem mânioși sau frustrați. În schimb, ne recunoaștem temerile și ne încredem în dragostea partenerului fata de noi. Ne bazam pe puterea dragostei de a vindeca toate rănile sau deficientele observate. În fiecare relație vor exista puncte sensibile sau răni ce vor ieși la iveală pentru a se vindeca.
Fiecare partener are o parte întunecată,pe cale sa o integreze. Câteodată, e posibil sa ne vedem partenerul din perspectiva fricii.
De aceea, priceperea noastră este esențială pentru ca relația sa treacă peste furtuni și încercări. Poate de aceea ne întâlnim rareori sufletul pereche la o vârstă tânără. Trebuie sa acumulam abilitățile de relaționare necesare înainte de a ne realiza întregul potențial.
Căci numai doi oameni pricepuți, împuterniciți pot da naștere unei asemenea uniuni mature și transcendente.
