Tag: 4267

În timp ce mă uit în urmă, la articolele pe care le-am scris pe acest blog, văd amintiri, bucurii dar și momente pline de tristețe, toate turnate în articolele mele cu font de mărime 12. Am observat momente în care mă simțeam plin de viață dar și perioade în care luptam și simțeam că aș fi blocat în întuneric. Dar, chiar mai mult decât o simplă cronologie de momente și puncte de control, am văzut pe cineva care încearcă cu disperare să dea sens unei lumi dezordonate și pline de emoții complicate. Am observat pe cineva pierdut uneori, puțin curios și de asemenea, am văzut puțină speranță – pe cineva care încearcă din răsputeri să caute sens, inspirație și mai presus de toate, vindecarea. Ar putea fi o afirmație modestă să spun că scrisul a fost terapeutic pentru mine. Când m-am simțit singur, mi-a fost frică sau am fost dezamăgit, am căutat adesea confortul în scris. Cuvintele au fost magice – au reprezentat o modalitate de a câștiga o nouă perspectivă asupra vieții mele și asupra tuturor oamenilor din jurul meu. Să scriu m-a încurajat, fără îndoială, să privesc altfel viața – să examinez ceea ce se află la suprafață în loc să judec totul la o primă vedere.             Iar atunci când privesc înapoi, la toate aceste gânduri pe care le-am așternut pe paginile albe ale calculatorului meu, văd multe teme care par să apară în viața mea din nou și din nou, cu fiecare an care trece. Aceste teme sunt în principal lecții – cele pe care le-am învățat și cele pe care încă le învăț. Privind rândurile scrise, nu pot să nu observ că, în calitate de ființe umane, învățam în mod constant. Se pare că nu ne oprim niciodată din schimbare, creștere sau vindecare.             Deși nu dețin toate răspunsurile, sper ca unele dintre gândurile pe care le-am adunat și lecțiile pe care le-am învățat să rezoneze și cu voi. Sper să pot aduce un anumit grad de confort sau liniște în mijlocul acestei lumi complicate. Poate fi reconfortant să trăiești într-o continuă nostalgie – să redai mereu amintirile ca niște fâșii de film care continuă să ruleze la nesfârșit. Dar la un moment dat, trebuie să ne amintim că viața este reprezentată prin prezent iar pământul continuă se se învârtă oricum.  La un moment dat trebuie să fim prezenți aici pentru noi și pentru inimile…